o mana de ajutor

Orgoliul înseamnă a avea demnitatea ce rezultă din conştiinţa propriei valori, vanitatea este dorinţa deşartă după mărire, după ieşitul în faţă, şi asta mână în mână cu nevoia de linguşeală. Orgoliul nu simte nevoia să fie confirmat în conştiinţa pe care o are despre sine şi, de aceea, intră în alertă la orice laudă pe care o suspectează a fi o simplă introducere la linguşeală.

Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Acelui râu i-au cerut
apele înapoi.
Casele jucau,
pe malurile înguste,
înecându-se-n sărăcie.
Amare priviri
mă iscodeau
până-n străfunduri.
Dau mâna cu Dumnezeu,
şi-i cer să aibă răbdare
cu greşelile lor...
Dintr-o vale adâncă,
un geamăt prelung,
mă împiedică să iubesc
şi celelalte câmpuri...
Mi-am trecut mâna prin păr
întrebându-mă:
-Oare sunt frumoasă?

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, iubito!...

Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul şi scutură ploi!
Şi-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub paşi de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ţi de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul şi steiuri de munţi,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunţi.
Dă-mi mâna, iubito şi hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărţim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranţă, uitând de tipare,
La braţ vom umbla pe a vieţii cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Şi-un veac înmulţi-vom iubirea cu doi!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar întind eu mâna

Întind o mână către tine, convins fiind că mă iubeşti.
Tu pleci. Nici nu te uiţi la mine, şi sufletul rău mi-l răneşti.
Cu gestul tău ai spulberat, visul meu dintotdeauna.
Viaţa-întreagă am sperat, pe fruntea ta să pun cununa.
Dar
Lângă mine-a rămas vântul, care-ţi flutura marama.
De la tine îmi iau gândul, e tot mai adâncă rana.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2916)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ieri mână în mână cu azi. Poezia este azi în zâmbet cu mâine. Poezia este copac şi frunze. Poezia este glas şi cuvânt. Poezia este talpa piciorului călător prin lume. Poezia este glasul lui Dumnezeu în gura unor subiecţi purtători de cuvânt.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Paşi pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi gemene

Tristul pian într-o sală şedea
Şi mâna iubirii o tot aştepta.
Degete lungi el îşi imagina,
Că ar luneca pe clapa sa

Şi-atunci pianul cânta:
Vino, fetiţo, să mă mângâi,
Vreau dorul tău sub căpătâi!
În noi acorduri, să tresar uşor,

Sub mâna ta să simt că zbor,
Să-mi fii bucurie şi-amor!
Vino, să-mi scrii o poezie
Şi note dulci îţi dau, o mie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii niciodată n-or fi mai buni! Cel ce are puterea în mână şi-ţi vorbeşte de fericirea altora te înşală; demagogul care strigă pe stradă "Dreptate" te înşală; femeia ce-ţi zice că te iubeşte te înşală; cel ce-ţi strânge mâna te înşală; cel ce vorbeşte ca tine din vise şi din morale te înşală. Ce mai aştepţi, dar?

Dimitrie Bolintineanu în Manoil
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

literat

Literatul? Un gură-spartă ce-şi vinde nefericirile pe doi bani, le face publice, le repetă întruna: neruşinarea - paradă de gânduri inavuabile - este regula lui de viaţă; el se prostituează. Orice formă de talent merge mână în mână cu o anume neobrăzare. Distins e numai insul sterp, cel care piere cu secretul lui, pentru că nu se înjoseşte să-l scoată pe tejghea: sentimentele dezvăluite sunt o umilire a ironiei, o palmă la adresa umorului.

definiţie celebră de Emil Cioran în Ispita de a exista (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asupra dumitale nu mi se ridică mâna

Asupra dumitale nu mi se ridică mâna.
Şi abia de îndrăznesc a spune-presupune
cu ce străfulgerare de păcate aş cuteza
să luminez amurgul zilei care apune.
Însă din zi în zi pe mine tot mai mult
pe mine eu mă acuz, dar presimţind ce va urma,
îmi iau iubirea, pentru că-n altă ţară dumneata
îmi vei întoarce spatele, ca unui necunoscut.

poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1962)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol...

citat celebru din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!