nu mai pune la suflet

Iulian: Ce-ai păţit?
Lucian: Nimic, tată.
Iulian: Pe naiba nimic! Poate că nu prea mă agreezi tu pe mine, dar asta nu mă împiedică să observ... Ai tu ceva pe suflet. Arăţi de parcă ţi s-ar fi înecat toate corăbiile.
Lucian: Pe vremea asta, n-ar fi de mirare.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadâr: Nu Ana-Aniki, asta obosit nu lăsam prindem rădăcină. Asta obosit boală la suflet estem, asta floare de moarte estem... Dacă dragoste nu ajutăm, ala nu dragoste chemăm, ala minciună chemăm.

replică celebră din piesa de teatru Take, Ianke şi Cadâr, scenariu de Victor Ion Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raymond Barone: Ghici ce o să fac în seara asta! O să văd un film.
Robert Barone: Şi ce-i rău în asta?
Raymond Barone: Filmul Debrei. Da, ăla cu mama bolnavă şi cu fata care învaţă să aibă grijă de mama bolnavă. Cine ar vrea să vadă prostia aia răsuflată? Vreau să-l văd pe cel cu tipul înarmat şi cu urmăriri de maşini şi cu nuditatea care nu are niciun sens.
Robert Barone: L-am văzut eu. A fost bun.
Raymond Barone: Aşa, pune sare pe rană. De ce nu-i dai câteva palme peste fund unui supermodel în faţa mea?

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Dacă tu ai să găteşti, eu ce-ar trebui să fac între timp?
Lucian: Nimic. Doar să priveşti. În plus, mai putem discuta.
Lia: Nu cred că-mi convine varianta asta; pare plictisitor.
Lucian: Nu-i adevărat. Ai făcut destule pentru mine zilele astea; acum e timpul să stai liniştită. Şi ar trebui să fii obişnuită cu aşa ceva, doar asta face de obicei un terapeut: Stă de vorbă cu pacienţii, pune întrebări, îi ascultă cu atenţie şi le dă sfaturi utile.
Lia: Ai dreptate, însă acum nu sunt aici în calitate de terapeut, iar tu nu eşti pacientul meu; ai fost al doctoriţei noastre, nu şi al meu. Şi ţi-aş dori să nici nu ajungi vreodată.
Lucian: Aşa sper şi eu. Deşi nu cred că m-ar deranja prea mult acest lucru.
Lia: Să nu-ţi închipui că ar fi o plăcere să fii pacinetul unui psihiatru.
Lucian: Dar al unui psiholog?
Lia: Nu încerca să întorci lucrurile în favoarea ta, pentru că e cam aceeaşi chestie.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socrate (către Charmides): Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înţelepciunea.

replică celebră din povestirea Charmides de Platon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifon (cu un aer nevinovat, inept): Excelenţa voastră a cerut să-mi completez cultura generală... (Citeşte, cu oarecare dificultate.) Se ia o pulpă de miel... se împănează cu usturoi...
Samson (serios, logic): Ajunge! Nu poţi deveni înţelept citind "Cartea de bucate"!
Trifon: Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se face mai foame... (Citeşte.) Se adaugă sare şi piper...
Samson (îi smulge cartea din mână): Ajunge, am spus! Mintea ta nu sporeşte memorând reţete culinare! Eu am ajuns cult, subtil şi spiritual, buchisind literatura veche! Pune mâna pe clasici, măgarule! Ehei! Ce vremuri! Când umblam eu la şcoală, era clasa plină de clasici! (Citeşte din volumul de versuri.) "Dar somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă"! (Brusc, aruncă volumul pe birou.) Trifoane! (Trifon dormitează.) Cine e şef la Direcţia Generală a Vămilor? (Pe jumătate adormit, Trifon nu răspunde.) Vreau să ştiu dacă viaţa este scutită de taxe vamale. (Trifon îi aruncă o privire buimacă, dar nu răspunde.) Am descoperit un adevăr metafizic fundamental: viaţa este o chestiune vitală. (Pauză.) Un vameş al vieţii, adică un conţopist al guvernului ne taxează, pe motiv că trăim! Trifoane! (Îl zgâlţâie violent.) Trezeşte-te, derbedeule! Este ameninţat un drept elementar din Codul Muncii!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Meredith Grey: Întotdeauna pacienţii noştri ne spun cum ar proceda ei ca medici. Coase-mă acolo, pune un pansament pe rană şi trimite-mă acasă. Când nu cunoşti prea bine problema, şi nu înţelegi cauza care stă la baza acesteia sau pur şi simplu nu înţelegi cât de gravă este plaga respectivă, îţi este uşor să vii cu o soluţie imediată. Primul pas spre o vindecare adevărată este descoperirea afecţiunii exacte. Dar oamenii nu vor să audă acest lucru. Se presupune că trebuie să uităm trecutul care ne-a condus aici, să ignorăm complicaţiile care pot apărea pe viitor şi să optăm pentru o vindecare rapidă.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Păi o făcusem cu sculele lui Nea Costică Grecescu, fie iertat! Suflet mare şi simţitor! Vioara l-a convins că ursitoarele nu m-au trimis la Craiova să spăl pahare! Cred că duhul acela care mă îmboldea mereu i-a vorbit şi lui Nea Costică... El m-a înscris la Şcoala de meserii, săracul...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciucă: E clar! Nu vrea să colaboreze! Ne pierdem vremea. (Trist). Va trebui să scriem noi declaraţia, în locul lui...
Măciucă (indignat): Şi de ce, mă rog, noi? Asta e obligaţia lui cetăţenească! Să-şi facă datoria faţă de ţară!
Ciucă: Scrie tu declaraţia, tovarăşe Măciucă! Eu nu ştiu să scriu! Mă pricep numai la declaraţii verbale...
Măciucă (îşi pune ochelarii, cu un aer savant): Scrisul e treabă grea, tovarăşe Ciucă! (Îl zgâlţâie, violent, pe Poet): Nenorocitule! Parazit social ce eşti! Piază rea! Exploatatorule! Lipitoare! Îţi convine, cred şi eu! Tu stai pe scaun, iar noi trebuie să muncim în locul tău! (Ia tocul şi se pregăteşte de scris).

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!