mersul la psiholog

Insolaţii de viaţă

Peste umerii tăi s-a lăsat seară
cu mine
într-o baltă de tine
în gară.

am stat în voia soarelui la mare
şi-acuma tremur
tremuri toată
în sala de-aşteptare şi uitare.

şi ne uităm la tren cum doarme sub perdele
şi la magia unui porumbel pierdut
la un ţigan ce vinde trei inele
la mersul trenurilor
de la început.

Şi am plecat cu plaja după noi acasă
c-un personal emoţionat de rouă
şi miroseam a tren şi-a motorină
şi-a soare mult, a scoici

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă...

Să nu mai rătăceşti pe drum pribeagă,
Nu te gândi că-i singur, bolnav şi trist,
Căci încă n-a fost abandonat de Crist
Şi mersul vieţii o să-l înţeleagă.

Să nu crezi în miracol, îţi spun, insist:
Discerne totul cu mintea întreagă,
Analizează ce de el te leagă,
Alungă-ţi din fire gândul pesimist!

Să speri acum în alte idealuri
Mai bune, care-ţi mângâie fiinţa,
Aleargă şi purifică-ţi conştiinţa!

Nu eşti o fiinţă suprapământeană,
Visezi la Feţi-Frumoşi din gri castele
În noaptea când pe cer e nor de stele...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre casă

Spre casă merg pe urmele bătute,
De se coboară cerul cu fiecare gând;
Pădurea ce-o ştiusem vuieşte de cornute,
Ce din copilărie le ştiu adulmecând,

Steaua de nea mi-aduce universul,
Când mărăcinii tineri, aleargă auriţi,
O ciută-n depărtare îmi tot repetă mersul,
Cu ochii de beteală de-apururi mântuiţi.

Spre casă merg cu-aripile vândute
Pe cine ştie ce în anii ce se duc,
Doar uliţa mă strânge cu braţele durute,
Şi-o frunză îmi aruncă; bătrânul rege nuc!...

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

eşti basmul netrăit adunat din haos,
nelinişte cabrată pe mersul cu narcotic,
eşti plânsul meu nedescifrat
şi zbuciumata zare ce mă doare.

eşti muza din cuvinte locuind în aer,
ofranda mea din ceruri arzând nelimitat,
un infinit în viaţa mea banală,
lumina aduci ca primul fulg de nea.

mi-e teamă de sărutul cireşilor de mai,
de vara estompată într-un zâmbet,
de toamna ruginită afară şi-năuntru,
de risipirea mea în mod egal
pe golul ce tot creşte fără margini.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test

deodată nimic nu mai există,
cuvintele şi-au ascuţit tăcerea,
desprinsă din nodul lumii
restul e o frânghie ce nu-mi aparţine.

îngerii sudează un nou cer
fixând bucăţi de albastru una lângă alta.
sentimentele netrăite sunt aspirate
sufocându-se unele în altele.

o bolboroseală ca o strigare lasă un ecou,
un zero apare peste nimic închipuind o imagine de mântuire.
frigul începe să curgă zgomotos în colţul străzii.
trec prin testul frigului ca o lepădare de ce-i înăuntru
încercând o altă piele, odată cu mersul.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mătasea luminii

Arde o dragoste nevinovata răbdare
ce nu mai poate fi uitată,
ştiu mersul norilor prin anotimpuri,
cineva mă tot întreabă
de ce ploile nu se opresc vara?
şi risipesc aroma înserării.

Mătasea luminii şade pe umerii ei
transparentă sorbind albul
cum harpa sunetele,
ierburile vălurite în aerul răcoros
te invită să-ţi faci intrarea-n visare
cu glasul subţire de greieri.

Pe cărări neumblate respiră frunzişul
ca într-o fântână izvorul,
de şoapta se scufundă în apă
ca într-un poem cuvintele
aşezând inima în vocale.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni şi peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.

Ţara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi şi puroi.

Ţara mea de flori şi muguri
Ce-ai trecut desculţ prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute şi dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii tăi

Ce blând îţi este pasul, doamnă,
Ce delicat se atinge talpa de pământ,
Sub ea se aştern culorile de toamnă,
Şi-n jurul tău valsează frunzele în vânt.

Se scaldă glezna în parfum de dalie,
În mersu-ţi nobil pe alei cu flori,
Iar vântul lin te prinde uşurel de talie,
Dând crailor din jurul tău fiori.

Şi cât de admirat îţi este mersul lin,
Şi zâmbetul şi trandafirii din obraji,
Privind nesăţioşi la trupul tău felin,
În urma ta bărbaţii se prefac în paji.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contur reinventat

un contur reinventat în oglindă
striveşte umbra furată din trecut,
locul evadat al sărutului e gol.

clipele sunt împărţite în cioburi,
unele au trecere fugară în ecou spart,
altele îşi certifică prezenţa muşcând din inimă.

respiraţia e îngreunată de gândurile mutate la suprafaţă.
trebuie să rememorez gesturile senine mirosind a petunie,
mersul grăbit şi camera goală.

din televizor sunt azvârlite cuvinte fără gravitaţie
astupând fereastra cu zborul spre neant.
lung pe masă se-nşiră lumina.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de Paşte

Îţi aminteşti, iubito, de plimbarea
Pe care am făcut-o-n zi de Paşte?
Emoţia, privirea, sărutarea...
N-a fost frumos, iubito? Recunoaşte!

A fost o zi senină, iar natura,
Era ca într-o zi de sărbătoare,
Şi începuse, parcă, aventura
Renaşterii sub razele de Soare.

Îmi amintesc şi-acum de ziua-ceea,
De ochii tăi, de zâmbet, de cuvinte
Şoptite blând, în mersul pe aleea
Ce ne-aşternea petale înainte,

Şi am ştiut atunci că se va naşte
O legătură clară,-o căsnicie
În care vom serba zile de Paşte
Atât cât viaţa noastră o să fie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!