ma evita prietenii

În ecuatorul gândirii

fac drum prin întuneric lumini să descopăr
goliciunea metafizică să mi-o acopăr
fascinaţii învăluitoare culeg de la stele
conştiinţa lucrează broderii, dantele.

dialectici îngereşti picură din condei
adâncimi de suflet izvorăsc din idei
beatitudini şi extaze iau formă de concret
Dumnezeu m-a înzestrat cu minte de poet.

scriu despre viaţă cu patos de boem
timpul se transfigurează în fiece poem
mi-am construit destinul pe cântec şi slove
secunde am îndulcit cu fresh de mangrove.

apropierea de poeţi mod firesc al iubirii
prietenii îmbogăţind euatorul gândirii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied tomnatic

bruma s-a aşternut peste iubirea noastră
lumina dintre noi tremură de frig
dorul fierbinte stoarce lacrimi din piatră
la poarta cerului îndurerată strig.

visuri spulberate, relaţii complicate
regrete şi iluzii s-au strecurat în tâmple
adio fericire cu zile fermecate
tristeţea aduce probleme multiple.

doare şi arde iubirea în mine
caută lumina cuvintelor nespuse
regret că trebuie să răspândesc suspine
regret enorm prietenii răpuse.

ca frunzele-n arbori se îngălbenesc gânduri
între mine şi cer se înalţă tomnatice lieduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ştii bine cum sunt
uneori prea bine
iar zăgazurile se închid cu destindere

degeaba-mi ascunzi fotografiile
gesturile
poeziile
eu ajung la înţelegerea că aşa e bine
că aşa e normal
că viaţa e mişto după mine
că...
şi aşa mai departe

ieri a murit o prietenă bună

azi am fost cu serghei rokerul
cu câinele lui
socks
şi i-am spus că rockul e muzică clasică
iar el nici n-a mişcat

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenitate

când mă simt floare când mă simt pom
petale şi frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esenţe de rom
emoţii solare circulă sub piele.

zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri şi culoare
romantismul verde mă menţine senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.

mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopţii sunt mângâieri stelare.

am primit de la viaţă tot ce mi-am dorit
visul de afirmare pluteşte-n infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheile fericirii

[lui Dumitru şi Aureliei]

mă înconjoară prieteni de prestanţă
se umple de culoare universul meu
îmi oferă magie îmi oferă speranţă
spun că niciodată timpul nu-i prea greu.

prietenii izvoare care sapă stânci
surse de bucurie şi de mângâiere
răzbat prin viaţă de multe ori pe brânci
în lumina lor umbra tristeţii piere.

vacanţa de vară aproape de ei
crează amintiri - scumpe nestemate
slovele fericirii picură din condei
nu ştiu de dezolări de zile perimate.

[...] Citeşte tot

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele bune

deşi nu e o dimineaţă senină
semnul ei devine tot mai clar –
am fost amândouă duse
de nas

şi eu
şi viaţa

nişte globuri de aur
dansează în ploaie
ca graţiile lui zeus în olimp

răzvrătiţii n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanţie
a zilelor bune

care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele bune

deşi nu e o dimineaţă senină
semnul ei devine tot mai clar –
am fost amândouă duse
de nas

şi eu
şi viaţa

nişte globuri de aur
dansează în ploaie
ca graţiile lui zeus în olimp

răzvrătiţii n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanţie
a zilelor bune

care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atraşi în politică

Mass-media – răspândind zvonuri – inventează crize
şi ne umple mintea cu umbrele anxioase ale lucrurilor reale –
un summit la Helsinki, un tratat în Egipt, un vot la ONU,
o criză constituţională-n India, un colaps financiar în NewYork.
Noi nu putem evita să nu fim atraşi în politică
(un cuvânt tot atât de mâlos ca situaţiile pe care le implică)
pentru că e necesar, nu-i aşa, să ştim ce se întâmplă.
Partea proastă e că ceea ce se întâmplă
se va ţine de capul nostru. Nici faptele, nici denaturarea lor,
nici perfidele insinuări ale mass-mediei
(chinuitoare, pentru realităţile pe care le ascund,
atât de mari şi atât de îngrozitoare),
nu pot fi verificate imediat.
Până şi studiul literaturii însăşi este "politizat" din greu.
........................................................................

Pentru prima dată în istorie specia omenească, în întregul ei,
a intrat în politică. Toată lumea joacă în aceeaşi piesă –
şi nimeni nu poate spune ce-o să se întâmple.

poezie clasică de Saul Bellow din Până la Ierusalim şi înapoi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncau la o masă lungă şi bogată

mâncau la o masă lungă şi bogată
aşa după cum este
obiceiul prin părţile noastre răsăritene şi
pot să spun că m-au
întâmpinat cu un tulbure salut
cum să nu mă întâmpine cu un tulbure salut
mâncau
ce să facă
dar mai târziu m-au pierdut pe mare
ce să facă şi ei
visaseră trei zile şi patru nopţi
insule cu neveste frumoase
şi nevestele se ştie sunt ca sufletul
dar mai târziu m-au găsit în burta peştelui
despicau burţile peştilor pe rând căutându-mă
ce să facă şi ei
prietenii

poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădător

Vei fi
majordomul cimitirelor
obişnuitul marilor festinuri
împărat al pustietăţii
singurul trandafir din grădina oprobiului

femeile te vor iubi în tăcere
prietenii tăi îşi vor tăia mâinile
mama ta
îşi va aminti doar jocurile copilăriei tale

nu vei putea urca niciodată într-un arbore de conacaste
în mâinile tale frânghiile se vor preface în cenuşă caldă

când vei cădea în fundul abisului
vântul te va salva pe pluta sa cerească

nu vei putea niciodată să mori
iar oasele tale putrezi nu vor simţi ploaia

poezie de Otoniel Guevara, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!