lumina diminetii

Temutului critic literar Al. Piru, care a precizat că numele său nu provine din slavul Pyro (pir), ci din grecescul pyros (foc)

Acum, când s-a făcut lumină,
Timide gânduri îi consacru:
Poeţii, care i se-nchină,
Îl cred - probabil - focul sacru.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminează-ţi cerul

Într-o lume îndurerată
Şi mereu preocupată
Doar de propria-i durere,
Cu vederea tulbură
Din orice punct de vedere;
Fii lumină adevărată
Plin de har şi de Putere
Cum Sfânta Scriptură cere
Că-astfel Cerul ca răsplată
Ţi-L dă Domnul cu plăcere.

poligramă de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia – eterna poveste

Femeia – elixir, o eternă poveste...
În fluturi, lumină, vin şi vise este,
In arta conjugală şi-pat mireasă pură,
Conform metamorfozei, energică şi dură.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Aici s-a mutat cu jale
În cel mai din urmă an,
Cel care-n cărţile sale
Se subscrie Anton Pan.
Acum mâna-i încetează,
Ce la scris mereu şedea,
Nopţi întregi nu mai lucrează
La lumină cărţi să dea.
Împlinindu-şi datoria
Şi talentul ne-ngropând
Şi-a făcut călătoria
Dând în lume altor... rând.

poligramă de Anton Pann din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Henri Heine

Aveţi ochi negri, sunteţi frumoasă ca femeie,
Încât poetul vede sclipind acea scânteie
Că vă însufleţeşte, fiindu-ne prinos:
La rându-i geniul totu-n lumina lui cuprinde
Şi sunteţi trandafiriul ce-n razele-i se-aprinde,
Făcându-se tot mai frumos.

madrigal de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra prozatoare Elena Creangă publică şi la Albina

A fost un trăznet şi-o lumină
Şi toată lumea se închină
Că într-a artelor grădină,
S-a prins şi-o creangă de-o... albină!

epigramă de Nicolae Crevedia din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Nepereche

*Născut din doină şi din dor,
El a făcut să înflorească
În suflet bun, de cald popor,
Eterna slovă strămoşească.

*A fost scânteie-n Univers
Iar azi e miezul de lumină
Scăldat în aura din vers,
Hrănindu-i pacea lui deplină.

*Şi dacă... încă sunt hultani
Ce versul lui vor să strivească
E semn din cer că, peste ani,
De-a pururi o să dăinuiască!

madrigal de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal

Eu nu te-nvălui c-o privire
În care dorul meu să ţipe
Când al tău suflet e un înger
Ce-ar tinde albele-i aripe,
Şi, înălţându-se pe-o rază
În slava visului himeric,
Din fericita mea lumină
M-ar prăvăli în întuneric.
Nici ochii-n care infinitul
Şi-a-nchis adâncurile-albastre...
N-o să-i asemăn ca pierduta
Melancolie-a unor astre.
Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri
De rugăciune sau durere;
Nici madrigale-nflăcărate
De dorul tău n-o să rostesc;
Simţirea-mi gravă şi adâncă
Să izbucnească în tăcere,
Şi din cuvintele nespuse
Să înţelegi cât te iubesc!

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!