la*multi*ani*fratele*meu

Contabilul: La mulţi ani să ne trăiţi, mult iubite şi stimate tovarăşe Faraon!
Moisescu (Răsfoieşte o carte roşie): Ai putea să repeţi această frază ceva mai tare?
Contabilul (În picioare, foarte tare): La mulţi ani să ne trăiţi, mult iubite şi stimate tovarăşe Faraon! (Se aşează şi bea un pahar cu apă).
Moisescu: Mulţumesc. Sper că s-a auzit la toate nivelele.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani să ne trăiţi, mult iubite şi stimate domnule Butulescu! Multă sănătate, noroc şi fericire!

Maestrul: Incultura! Incultura ne distruge! Englezii sunt mai serioşi ca nemţii, mă. Au cultu' meseriei. Eu mă laud, că sunt şcolit în Anglia. Acolo am învăţat meseria. Am fugit acolo, am stat cinci ani la specializare, m-am întors în ţara mea! Un englez, când fură, parcă nici n-a trecut pe-acolo! Elegant! Mâini de aur! Profesionişti care se respectă! Noi? Dăm rasol!

replică din piesa de teatru Boală incompatibilă, scenariu de Tudor Popescu (1996)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăia undeva, într-o cetate înaltă şi albastră, la marginea lumii, un împărat bătrân şi înţelept, pe numele lui Nor-împărat, împreună cu soţia sa. Buni la suflet, erau iubiţi în toată împărăţia; supuşii se bucurau tare mult când aceştia se arătau în zilele de sărbătoare sau cu prilejul altor trebi ale împărăţiei, ieşindu-le în cale şi însoţind alaiul cu urări de sănătate şi ani mulţi de viaţă.

începutul de la Împărăteasa norilor de Virginia Carianopol (1986)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Georgiana, Ducesa de Devonshire: Dintre toate femeile din Anglia, a trebuit să o alegi pe ea. Nu m-am împotrivit niciodată aventurilor tale. Am acceptat orice aranjament pe care mi l-ai propus. Dar asta... am un singur lucru numai al meu. De ce nu m-ai putut lăsa să o am pe Elizabeth doar pentru mine? Ce fel de bărbat eşti? Ea este singura mea alinare pe care o am în căsnicia noastră. Mi-ai furat singura prietenă. Cu ce am greşit?

replică din filmul artistic Ducesa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (declamativ): Argint viu, împerecheat cu sulf animal! În vara femeii, totul e rotund şi fierbinte! Coapsele şi sânii dau în pârg! Ce invitaţie la jaf! Nevoie de continuitate, sete de păcat! Dar apa regală spală totul! Numai sămânţa metalului rămâne. (Amestecă bine conţinutul Vasului). Că aurul va naşte mereu aur! În acest Vas, fratele îşi iubeşte sora! Crizanteme vor răsări din cenuşa nelegiuirii lor! Şi sufletele vor zbura, orbite de prea marea apropiere! Ridicaţi-vă la cer, voi fluturi ai materiei! Abraxas! Abraxas! Un bulgăre de soare doarme încă în amfora nopţii...

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Mami, te rog! Cine crezi că a fost tatăl meu?
Lady Robinson: Nu ştiu şi nu-mi place să mă hazardez! Nu-mi permit să fac supoziţii!! Paternitatea e o chestiune de maximă responsabilitate juridică!
Venera: Mami! Îmi ajunge şi o sugestie... Ceva legat de caracterul tatălui meu...
Lady Robinson: În mod sigur tatăl tău nu avea caracter!
Venera: Măcar câteva detalii...
Lady Robinson: Era alb, probabil... Vârstă medie, genul masculin...
Venera (tristă): Nimic nu e sigur în univers. Sunt fiica îndoielii...
Lady Robinson: Adevărat! Nimic nu e sigur. Nici măcar anticoncepţionalele...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica: Mami, caracterul reprezintă componenta relaţional-valorică a personalităţii. El se dobândeşte în cursul vieţii. Deci, este greşit spus că tatăl [...] | Citeşte tot comentariul

De-a v-aţi ascunselea

Trupu-i povară. Mirosul de tămâie
te tulbură şi te trezeşti într-o biserică
plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...

Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,
că din strană răsună melodii de adormit pruncii,
iar părintele dă cu cădelniţa sa de înălţimi,
sus de tot, cercetând cerul.

Nu te teme de morţi, ei nu muşcă
şi nu se mişcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,
întârziind asupra unui gând anume, doar atât.

E adevărat că după asta nu mai pot să revină
şi stau bine ascunşi printre noi,
aşa ca în jocul de-a v-aţi ascunselea.
Cine pe cine caută?

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Vă rog! Aşezaţi-vă pe canapea...
Autorul: Nu! Vreau să stau puţin pe scaunul dumneavoastră! (Se trânteşte pe scaun, la biroul Ofiţerului.) Aţi făcut o mare greşeală, ridicându-vă. În felul acesta, postul dumneavoastră a devenit vacant...
Ofiţerul: Domnule! Pentru această funcţie trebuie să daţi concurs!
Autorul: Lăsaţi-mă să ocup, interimar, acest fotoliu! Lăsaţi-mă să mă pun, o clipă doar, în pielea cea mare şi bine tăbăcită a statului...
Ofiţerul: Aveţi grijă! Scaunul acela cere multă răspundere!
Autorul: Sunt absolut convins! E un scaun greu încercat. A susţinut o mulţime de funduri, de toate culorile politice. Scaunul acesta a cunoscut întreagul curcubeu electoral. Tot ce înseamnă lumină albă, în descompunere...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Eu vă las ca moştenire,
Cu urarea de noroc,
Dreptul meu la fericire
Neutilizat deloc.

epigramă de Florea Ştefănescu (decembrie 2004)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peter Quince la clavir

I

La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleaşi sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoţie, nu sunet;
Şi astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,

Gândindu-mă la rochia ta în nuanţe de-albastru,
Este muzică. Reaminteşte acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,

De acea seară verde, caldă şi clară,
Când ea se îmbăia în nemişcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionaţi, pândind-o, simţeau

În esenţa profundă- a fiinţei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălţând fragede osanale.

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!