inunda

Izvor cu apă vie

La poarta dintre noapte şi zi
Văd paşii ce te-au căutat
Tălpi de bocanci în zăpezi
Timpul urme adânci a pictat

Străjeri sunt crengile îmbrobodite
Cu franjuri reci din gheaţă
De vremuri grele sunt albite
Şi riduri poartă pe a lor faţă

Aprind un felinar în noapte
Să pot găsi drumul spre casă
Deschisă-i poarta ce ne desparte
Inundă o lumină se revarsă

Şi mă trezesc din somnul negru
Mă regăsesc în albul din lumină
Arunc mantia pi voalul sobru
Păşesc în ziua cea de mâine senină

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S. Învierea!

Durerea inundă pământul
Şi cerul, azi, plânge cu noi,
Să strângem în inimi Cuvântul,
Că-i, totuşi, un fel de război.

La slujbă nu vor să ne lase
Şi legile-nvârt ca un fus,
Pe noi ne vor ţine în case
În lanţuri îl pun pe Isus!

Prigoana începe, şi-i greu,
Poporu-i în culmea răbdării,
Dar vine, şi-acum, Dumnezeu
Cu pilda cea dulce-a iertării.

Privind către zarea senină
Dorinţa în noi e învinsă,
O patimă-n zi de lumină
Să nu fie-o candelă-aprinsă

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumire

Nu-i drumul vieţii presărat
Cu flori şi nestemate
Dar nu-i pe lume mai bogat
Decât acel ce le-a luat
Cu mulţumire toate.

Sărac e omul pe pământ
De n-are un ban de pâine
Dar mai sărac e ca oricând
Când soarta-şi plânge murmurând
Nemulţumit şi azi şi mâine.

Şi-i om pe lume fericit
Acel ce-n umilinţă
Îsi duce crucea liniştit
Că-n crucea lui el a găsit
Izvor de biruinţă.

Şi-i om cu farmec pe pământ
Nu cel ce spune multe

[...] Citeşte tot

poezie de A. Cornel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru 23

Uneori mă trezesc dintr-un vis în alt vis,
Ca şi cum mor peren şi îmi eşti interzis.
Să te-ating, mi-este greu, să-ţi vorbesc nu mai pot,
Neputinţi mă inundă şi-n ele înot.

Îţi mai scriu un poem, îl arunc peste bord
Şi năierii-l culeg, eşuînd în fiord.
Tot spre nord navigând, să mai ning desuet,
Îţi strâng numele-n pumni, să nu-l uit, îl repet-

Un refren, un ecou, în cascade de ger
Ca un fulg de ninsori, murmurând pasager.
N-am bilet înspre noi, nici permis de acces
Nici intrări, nici ieşiri şi nu am de ales.

Pribegim printre ierni, însetaţi peregrini,
(Am uitat să mă rog, ai uitat să te-nchini)--
Două umbre, tâcând într-un timp expirat
Eu, femeia din vis, tu bărbatul-pirat.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homer şi Beethoven

E noapte, Homer scrie
poema Iliada,
frumoasă ca o zee,

în ochii-i trişti şi umezi
citeşti şi-o odisee.

Lui Beethoven, amarul
clepsidra îi inundă,
cu lacrima lui Homer,
se întâlneşte-n undă.

Ce-i viaţa fără văz,
oftând, Homer ne spune:

"O rază ce apus-a
când eu m-am întrupat,
o stea ce răsărit-a
în ochiu-mi înnoptat"...

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (31 martie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

balans

…nu cumva
aerul ne respiră, lumina ne consumă, toate
din jur ne folosesc, fiecare lucru
după trebuinţă ia din noi?!
…nu cumva banii cumpără din noi cursul lor
ceasul ne plimbă pe limbile lui precise
într-o idioată «tanana»
un fel de paparude invocând ploile
sau neploile pământului care ne posedă
…nu cumva acest cumva este
bumerang căutându-mi tigva, genunchiul,
talpa?

careva mi-a spart blidul, altcineva
mi l-a înlocuit, acesta de pe urmă
i-o farfurie, nu mai este opacă, văd
reflectându-se lingura mărită şi
în drum spre mine micşorându-se –
balans asimetric, «nu cumva»-ul inundă
iar momentul: supa mă soarbe…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasă

Prin noaptea-mbâcsită cu fum de maşini
Mai tremur-apatic, miresme-n grădini...
Şi-o grea întrebare mă sapă vârtos:
Urât e frumosul, urâtu-i frumos?

Din astrele bolţii tot picură, arar,
Sclipiri îngheţate, ce pier în zadar;
Nu-i cerul nădejdea spre care să-nşir
Haotice gânduri, în nopţi de delir.

Lătraturi de spaimă se-aud de prin curţi –
E ora la care nu poţi să mai uiţi.
Cumplite-amintiri răsar, zgrepţănând,
În porţi reci de suflet, trecutu-nviind.

“Cri-cri!” – s-aud greieri în bezna profundă
Şi spaime – o mie tot trupu-mi inundă
De ce doar angoasa în preajmă îmi şade
Când pleoapa de plumb pe ochiu-nvins cade?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia vieţii

Ce este viaţa?
cine o cunoaşte?
ce ştiţi voi despre viaţă
şi trăirile ei?
eu, cred că este doar clorofilă
ce face să se plimbe sângele
fie el verde sau roşu,
galben sau albastru,
prin venele pline de durere.
Această hârtie albă ce poartă cerneala
are viaţă, sau ce este ea?
îmi puteţi răspunde exact
sau şi ea conţine clorofilă
şi este părticică din tine
din zorile ce inundă planeta
şi sufletele ce zac în necunoscut
pe acest pământ ce poartă
visele vieţi eterne
ce formează spirala infinitului
să fie viaţa putere?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluci cu râset tandru

Prin porţi de cer deschise coboară-n şoaptă luna
Cu-alai de albe rochii ce-ademenesc feciorii,
Năluci cu râset tandru ce-n hore-şi prind cununa
Îşi spală trupu-n rouă pân' ce revarsă zorii.

Descântece şirete inundă calm pământul,
Misterioase umbre în dansuri veselesc,
Văzduhuri răvăşite înnobilează cântul,
Prin nelumeşti chemări iubirea o urzesc.

Poieni de flori animă sub chiotul zburdalnic,
Flăcăi se-aud pe nume strigaţi din depărtări,
Vrăjiţi, îndrăgostesc de glasul lor şăgalnic
Şi-aleargă spre-a le prinde din toate patru zări.

În revărsat de ziuă îşi risipesc menirea
Frumoasele fecioare ce-au veselit de zor,
În urma lor pluteşte mirabil fericirea,
Altiţe curg pe ape... băieţii plâng de dor!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare albă

Dorinţa de a călca pe jurăminte,
Aş strânge-o-n pun într-o scrisoare,
Pe care aş trimite-o lipsită de cuvinte,
Doar cu cerneala gândurilor murdare.

O să achit returul fără să-ţi spun,
Ca să-i dau inimii o siguranţă,
Şi să aflu ce zace într-un gând nebun,
Când frica de expunere nu se află-n faţă.

Ai grijă să nu strici cuvintele cu lacrimi,
Atunci când începi în ele să te îneci,
Căci vor inunda foaia cu temeri şi patimi,
Iar eu nu voi şti să le citesc în veci.

Scrie... căci îmi fac eu timp ca sa citesc,
Ce cuvinte a scris sufletul cu frenezie,
Ce temeri ascunde în ceva firesc,
Şi ce dorinţe sunt considerate nebunie.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!