Poezii despre ideal, pagina 16
Rugă pentru Alexandra
Motto:
"Orice înfrângere duce la dezastru."
(Betty MARCOVICI)
Tată, Mamă... voi sunteți 112-ul meu
Să vă rugați la Bunul Dumnezeu
Să mă găsiți în inimile voastre până
Lacrimile mele izvor fi-vor în țărână!
Mamă, Tată... nu mă plângeți c-am plecat...
Aveam aripi, aripi... vroiam să zbor, să zbor...
Iertați-mă vă rog, iertați-mă de orice ideal înalt,
N-am să mai plec... din inima voastră, a tuturor!
Tată, Mamă... spuneți-le celor ce nu mă vor
De crinii albi ce ard în ruga îngerilor!
Tată, Mamă nu vă ștergeți lacrimile vreodată
Strigătul meu se va auzi în miezuri de șoaptă!
Tată, Mamă... spuneți la toți din preajma ta
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Izvoare de iubire, Stăruința de A dobândi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iedera
Nu iedera târândă se înalță,
Ea demnă e, purtând de la-nceput,
Tulburătoarea șansă ce te-nalță
Cu sprijin ferm al zidului de lut.
Fasolea cea banală e proptită
Să urce pe-un arac deasupra sa,
Privind spre târâtoare fandosită
Că vrejul ei se-ndreaptă spre o stea.
Păstaia, pe toiagul abundenței,
Se lăfăie cu mare aroganță
Ea crede cu puterea descendenței
Că este nobil snob cu importanță.
Da, iedera umbrește câte-o casă,
Dar are-n mintea ei un ideal,
E alpinista rece, curajoasă,
Ce urcă stânca sură ca pe-un deal.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia de argint
Îmi amintesc de-un zâmbet,
Un zâmbet ideal
Și mă întorc în suflet
În timpul ireal.
Privesc cu ochii minții
Tablouri din trecut
Icoane dragi, iubiții,
Prezentului meu mut.
Adânc, încui de mâine,
Pe veci.. iubirea ce-a
Purtat aceleași haine
Ca tine, draga mea..
Zâmbesc, cu-același zâmbet
Și am același glas
Când se reflectă-n gambet,
Apusul unui pas.
[...] Citește tot
poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgia tinerilor hoinari
Erau umbre, praf, certuri,
anii de liceu, lumea studenților...
Erau zilele cu gașca, singurătățile,
fetele&băieții...
Erau hainele de la părinți, minciunile,
muncile, temele,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile,
și deziluziile îi intrau în sânge,
în codul genetic al muritorului.
Nicio lacrimă nu a avut rost!
Nicio zbatere nu i-a vindecat
aripile crescute în tăcere,
prea mici,
prea verzi
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea și nesațul de cuvânt desăvârșit
De pe când eram copilă mi-ai prins ochiul căutării,
Ce mustea-n fragilul verde de pe ram abia-nfrunzit,
Mi-ai frapat sufletul-floare, ideal al neîmpăcării,
Și pe cerul alb, al gurii viu Luceafăr mi-ai sădit...
Mi te-ai cuibărit pe suflet în colindele mirării,
Altoindu-țe-n cuvântu-mi și în măduva din os,
Tu ai descuiat zăvorul sângelui dulce-al visării
Și pe creieru'-mi săpat-ai lung cărării de frumos...
Apoi, înrobind cu versul spre înaltă delectare,
Stelei umezi ai dat ochiu-mi, să te-aspire, călăuză...
Azi, Mărite Eminescu, scurgi lumină creatoare
Din eterna-ți rugăciune rodnic te inspir pe buză...
Cu cât sorb, mai nealinată-i setea de-a te înțelege
Și-nțelegerea însetează prin chemări fără sfârșit,
Darnic Cerul a lucrat geniul tău cu sfânta lege:
Să-mi fii setea și nesațul de cuvânt desăvârșit!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foile
zilnic mă trezesc cu gândul că trebuie
ceva
să se-ntâmple,
între haine găsesc scrisori de când
neliniștit cu privire la trecerea timpului
îmi închipuiam iubirea o femeie matură,
nu știam cum va fi cea de care mă înfioram
numai la gândul că există.
între singurătate și boală
ajunsesem la punctul în care jucam o scenă
erotică după stâlpul din stradă
înclinația umbrelor față de axă pretindea aceeași viziune
din moment ce mâna ocupa jumătate din casă,
mă poticneam în scrisul mărunt
ca primul pas de pe lună,
de-a lungul liniei
în
galben,
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă stare de veghe
E-atât de rău când trec
din Spirit în carne
și-atât de bine, când-napoi mă-ntorc...
Eu nu-s de-aici.
Lungi cărări străbat, de mă renasc,
de Sus și pân aici.
Ce... ce chin e când mă nasc...
și ferice sunt când de vlagă mă storc.
Pentru mine, în Astral
când eu cu sufletu-mi orbecăi,
e vis de voal, e-un ideal
și liber tot ca-n vis mă-mprăștii-n mii de căi...
Dar, uite, că și asta are un sfârșit
Tot jucându-mă la infinit,
m-am trezit.
Drumul era drept.
Pe partea stangă întuneric, frig
strigăte, haos.
[...] Citește tot
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe orbita vieții mele
Pe orbita vieții mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriți,
Cu toții din NEANT veniți
Și NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puțin cam întunecat
Și greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Și LIBERCUGETĂTORI,
Că ȘTIINȚA și CREDINȚA
În zadar și-au dat silința
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul, un prețios capital
Nici « Ursa cea Mare », nici « Luna » din cer,
Nu pot bara timpul ce veșnic se « duce »,
În pas cadențat și, nu e mister
Când vine, zâmbește, dar nu știm ce-aduce.
El vine din ieri și trece prin azi
Și-aleargă maratonul spre mâine,
El nu-i comprimabil și mori de necaz
Când vezi că refuză castronul, « cu sare și pâine ».
Dar este hazliu și chiar prietenos
Cu cine-i integru și harnic din fire
Dar nu iartă lenea și mersul pe dos,
El duce-n milenii, de-a pururi o știre.
E « ireversibil » dar are un sens,
Pe drumul ce duce-n decenii,
Îl poți măsura de și e imens,
Apoi compara cu « mulțimea » de genii.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideal
Luceafărul senin răsare,
Umplînd de vis văzduh și mare
Pătruns de focul lui cel blînd,
Un strop s-aprinse, tremurînd;
Și stropul, lacrimă-nstelată,
Vorbi spre steaua depărtată:
Aș vrea să mă înalț la tine,
Dar lumea ta e sus, prea sus,
Și-n noaptea undelor haine
Rămîn cu dorul meu, nespus.
Și totuși, simt cum mă străbate
O rază din puterea-ți lină -
Greu luptă valurile toate
Să-mi stingă visul de lumină,
Dar cad, se farmă, istovite
De furtunatecul lor joc,
[...] Citește tot
poezie clasică de Panait Cerna
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!