forta de frecare

Toamna dintre gânduri

scânteia răsărită din fremătarea pură
aprinde focul sacru în care ard regrete
zborul peste hăuri alături de egrete
desparte norii vibrează în nervură

vântul adie-n mine ramuri de poeme
sunt soră cu arţarul din codrul de munte
luminile toamnei mă mângâie pe frunte
razele-mi topesc sub scoarţă blesteme

mă entuziasmez între cuvinte tandre
cu forţa iubirii trec şi prin ziduri
cu fardul auriu acopăr riduri
mi-am colorat surâsul îl aşez în cadre

e toamnă în mine e toamnă în gânduri
e înţelepciune-n pagina cu rânduri

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felina

Prin jungle, prin păduri, prin munţi
Ochii tăi strălucesc, reci de gheaţă
Azi suntem faţă în faţă:
Tu exişti să ne-nspaimanti,

Te uiţi curiosă, ne sperii
Dar ne încânţi, felină
Că eşti, tu nu ai nici o vină.
Eşti o panteră, tigru sau jaguar?
Vrei să ne ucizi, dar ai o frumuseţe
Ca femeia, divină, care ne inspiră frică.

Ne atragi. Măreşti în noi o spaimă,
Exişti ca să inspiri pericol
Prin munţi, pe dealuri sau coline...
Eşti antipodul creaţiei:
Iubim numai cuprinşi
De forţa care ne ucide.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesar "Man"...

Nicio femeie nu ridică ode la bărbat...
Oare nu pot să înalţe fizic un uman?
E doar o misandrie de handicapat
Sau e-un refuz, o consideraţie de van?

Vigoarea, forţa, fiecare-i revolută?
E preferabil vorba dulce, stilul?
Uităm că-n lipsă de mascul natura-i slută?
Floarea-i esenţă, cu corola şi... pistilul!!!

Evele-ar fi urâtele şi sigur fade
Femei lipsite de apreciere.
Ar fi perpetuu lumii, să le prade...
Niciun Iisus, n-ar fi avut la înviere.

Conjur pe partenere de planetă
Să facă cont indispensabilităţii,
Căci lumea, viaţa, univers, sunt o ruletă...
Noroc de n-ai, El, e de-ajuns... necesităţii!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mor cum nu se moare

Aş vrea să mor de fericire,
Fără regrete sau blesteme,
Fără să pierd vreo amintire,
Fără să scriu în van poeme.

Aş vrea să mor cum nu se moare,
Să sar peste etapa fricii,
Să fie ca o sărbătoare
Scăldată-n foc de artificii.

Aş vrea să mor scriind cuvântul
Care dezleagă veşnicia,
Să simtă cerul şi pământul
Când eu desăvârşesc magia.

Aş vrea să mor cum nu se moare,
Să văd întinerind bunicii,
Să fie viaţa viitoare
La fel ca zborul rândunicii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Căutătorul de amintiri (2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priceasnă

trec visând prin ceaţă şi prin promoroacă
cad rând pe rând file din calendar
vin sărbătorile, mari minuni să facă
în sufletele noastre iar şi iar.

fecioara Maria cu har de Născătoare
naşte în iesle printre mioare blânde
fiul lui Dumnezeu, forţă biruitoare
ca să scoată lumea din stări suferinde.

Maică Dumnezeie fii binecuvântată
pentru miracolul ce-l ţii la piept
de o lume întreagă eşti aşteptată
să deschizi mereu drumul credinţei drept.

Iisus Hristos va domni pururi regeşte
schimbă faţa lumii, o îmbogăţeşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Primul te iubesc
Mi l-ai spus prin vocea
Trandafirului pe care mi l-ai oferit.
Mirajul din boabe de rouă a atins
Buzele ce s-au unit
Într-o îmbrăţişare eternă.
În aceste cuvinte am găsit
Forţa de a evada
Şi a zbura lin spre inima ta.
Mi-ai aşezat la tâmple
Divin voal de stele
Şi ai păşit tăcut
În altarul inimii mele.
Nu ai nevoie de vorbe,
Ochii tăi mi-au şoptit
Cât de mult mă iubeşti,
Cât de mult m-ai iubit.
Tu îmi eşti libertatea
Şi însemnul ceresc,
Vom porni mai departe...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linia care desparte

Deschid fereastra galbenului lămâie,
închid uşa curentului de aer dezinvolt
şi păşesc peste pragul statorniciei
în cerdacul cu stâlpi ai istoriei.

Nu cred în linia care desparte
e mai mult o ficţiune care leagă prezentul de viitor
în fiecare clipă a evoluţiei existenţei,
viaţa înrădăcinată între fibrele pământului
îşi caută drumurile care înalţă spiritul.

Lumina ţâşneşte prin toate fantele posibile
cu forţa venită din interiorul de foc
fără de care nicio frunză nu prinde culoare
şi nicio viaţă seva posibilei veşnicii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confidenţe subtile

motiv de bucurie este ziua cu soare
fericirea se adună din fiecare gând
când vântul speranţei trece ca o boare
prin sufletul care se trezeşte cântând.

când freamătul inimii este extaz suav
când nerăbdarea coboară spre glezne
meditez în pace că timpul meu e brav
şi steaua mea surâde departe de bezne.

în lumini sublime mă apuc de scris
poemul iubirii sub puterea credinţei
nutrind cu toată forţa minunile din vis
să se împlinească cu sorţii biruinţei.

poveşti despre lume mai am de transmis
universului magic- aleanul conştiinţei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie finală

Învins de esenţial şi de straniu,
mi se prefiră carnea-n melodie,
melancolia îmi inundă craniu',
ispitele-mi dau aripi sine die...

Înmărmurirea sânilor tăi verzi
fac pietrele să lăcrimeze-n undă,
în recviem de flaut tu mă pierzi
şi-n nimb de alb lumina ne scufundă.

Sudul întreg mi se prelinge-n sânge,
înaltu-ţi zbor converge-n sens invers
şi forţa gândului tău mă constrânge
să-mi scapăt, iute, lacrima în vers...

Mi-au năpădit aromele-n ţesuturi,
când ţi-ai dat jos petală cu petală,
şi,-n patul ierbii invadat de fluturi,
m-ai sugrumat, vedenie finală...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorabilul Henry Bennet

Niciodată nu mi-a trecut prin cap,
Până în ziua când eram aproape de sfârşit,
Că Jenny îmi dorea, cu inimă plină de ură, moartea.
Eu aveam şaptezeci de ani, ea treizeci şi cinci;
Ajunsesem o umbră de om încercând să-mi îndeplinesc datoria de soţ
Faţă de Jenny, Jenny cea roză şi plină de viaţă.
Dar toată înţelepciunea şi rafinamentul minţii mele,
O lăsau, de fapt, rece.
Mai mereu pomenea de forţa uriaşă
A lui Willard Shafer, şi despre nemaipomenitul fel
În care odată, la Georgie Kirby's,
A scos singur o maşină din şanţ

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!