Poezii despre fata morgana, pagina 16
Cerasela
Cerasela ești frumoasă
când ai fața luminoasă.
Când ai fruntea încruntată
ești urâtă rău, măi fată.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu facem față
Binele are mai multe nuanțe de alb,
Răul e doar negru;
Iubirea are multe fețe,
Ura, numai una;
Fericirea are grade diferite,
Nenorocirea e doar maximă;
Viața le conține pe toate,
Puțini facem față!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata din Caraiman
Într-o zi cu cer senin
Frumos ca niciodată
Urcau spre Caraiman, pe Jepi
Câțiva băieți și-o fată
Frumoasă-i viața sus în munți
Când mergi pe o cărare
Puțini în lume sunt ca noi
Puțini în lumea mare
Având în spate un rucsac
Salteaua și cu cortul
Și-o pălărie verde-n cap
Lăsau în urmă totul
Și cum urcau așa pieptiș
Ajunseră-n pădure
Ieși în calea lor un urs
Ce culegea la mure
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fața arborilor mei
chip fără mască
fața arborilor mei
apoi
și apoi
și pentru totdeauna
e luciul unei oglinzi
tremurul apei
izbăvirea
viața mea de iarbă
neatinsă de somn
absentă în această tăcere
din care începe ruptura
și ruga
în
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murind pentru iubire
Mori, mori, mori în această Iubire!
Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaște!
Mori, mori, nu te speria
de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă vei muri față de tot ceea ce este trecător,
vei deveni etern!
Mori, mori, mori față de
ceea ce are moarte
și vei deveni etern!
Mori, mori, evadează din acești nori!
Când vei ieși dintre nori
vei fi (precum) Luna strălucitoare!
Mori, mori, mori față de
zgomotul grijilor lumești!
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Femeie
Femeie,
Cu trupul alb și fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârnești,
Și carnea-mi răscolești adânc
Cu voluptate, foc și gheață.
Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Și-n fața lui
Cad în genunchi și murmur:
"Pot lumi să piară,
Și munți să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi ești:"Început/Sfârșitul!"
Femeie,
În fața ta... mă plec.
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, idolatrizata de barbat, este un izvor continui de inspiratie pentru poeti.Autoarea impleteste armonios o suita de imagini olfattive, virtuale, [...] | Citește tot comentariul
Colind de dragoste
Fată frumoasă, în iarna grea,
Hai, încălzește-mi tu inima
Colind la geamul tău luminos
Mi-e frig, dar să intru mă simt sfios.
Sfiala-mi vine dintr-un trecut
Care mă doare sau m-a durut...
Copilăria-mi, ca și un fulg,
Topitu-s-a, parcă, pe brazdă de plug.
Fată frumoasă, în casa ta,
Nu e tristețe ca-n inima mea
Ci-i veselie și-un brad frumos
Colindu-mi devine prea dureros.
Dar îl tot cânt, cu lacrimi în glas -
Colindul meu, parcă-i, de bun rămas
Căci nu mai pot sau n-am fost copil
Ci doar un bătrân urât și umil.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un bucium sună departe
O umbră în fața ușii mele adastă,
Îi văd chipul în seara albastră,
Cu degetul pe buze cum adastă.
Încerc să strig vocea mi se-neacă-n piept,
Încerc să strig. Aș vrea să mă deștept.
Deși nu visez, parcă aș vrea să mă deștept.
Liniștea e atât de cumplită peste tot,
Aș striga, m-aș ridica, dar nu pot,
Aș izgoni cumplita umbră, dar nu pot.
Și ochii mei se pătrund de trista-i față,
Și ochii mei se îneacă în trista-i față,
Și încetul cu încetul mă înfășoară ca-ntr-o ceață.
poezie de Dan Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge-o fată
Într-o vale îngropată
În amestec de culori,
Prăbușite-n sol și nori,
Singură mai plânge-o fată.
Câte-o frunză muribundă-n
Poală i se-așterne lin
Când trezită de suspin,
Geme udă, sângerândă.
Tremură-adierea rece
Într-un glas mereu suav,
Când al ei surâs firav,
Calea gândului petrece.
Altă lacrimă din nori
Udă frunza-ntunecată,
Care plânge liberată
Ca și ochii visători.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici aici, nici mai departe
Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte,
Martie fulguie flori pe crengile-i alerte.
Triști luceferi de muguri agătați
Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundați.
Nu e nici urmă de a ta ființă,
Să-mi treacă pe la poartă împinsă de dorință.
Pășesc singură fără o cărare,
Îmi plânge urma de însingurare.
Ne bate-n geam parfum de primăvară,
Călăuzind singurătăți pe sunet de vioară.
Timpul în loc nu se gândește să rămână,
Nu ne așteaptă și nu ni se închină.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră
Uitată zace pe-a timpului fereastră,
Închisă-n amintiri cu fruntea aprinde-o stea
Mă-ntrebă taciturnă: ce s-a întâmplat cu ea?
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprita din volumul -Enigmele sufletului (2012)
Adăugat de Gian Luigi Giampieri Roma
Comentează! | Votează! | Copiază!