Poezii despre dumitru matcovschi iarba, pagina 16
Bert Kessler
Nimerisem pasărea,
Cu toate că zbura în lumina soarelui spre apus.
Abia se risipise zgomotul împușcăturii și ea a început să se înalțe
Mai sus, tot mai sus printre razele de lumină aurie,
Pentru ca mai apoi să se răsucească pe o parte, un ghem rotund de pene,
Câteva desprinse de ea plutind alături,
Și să cadă în picaj abrupt în iarbă.
M-am îndreptat spre ea, înlăturând hățișul uscat,
Până am văzut dâra de sânge pe buștean
Și pitpalacul zăcând lângă rădăcinile putrede.
Nezărind spini pe-acolo, am întins brațul printre firele de iarbă,
Dar ceva s-a înălțat și mi-a înțepat mâna, amorțind-o.
Într-o secundă, am zărit cobra
Cu pielița trasă de tot de pe ochii galbeni,
Cu capul arcuit, retrăgându-se în inelele ei,
Un colac murdar, de culoarea cenușii
Sau a frunzelor de stejar căzute, într-o toamna târzie, în straturi, unele peste altele.
Am rămas încremenit în timp ce ea devenea mai mică, descolăcindu-se
Și începând să se târască sub buștean;
Apoi, am căzut moale în iarbă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre șerpi
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre stejari
- poezii despre secunde
După ploaie
Diamante efemere pe firele de iarbă.
poezie de Letiția Iubu din Inscripții pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie sau poezii despre diamante
Pe Donul liniștit
*
Iarba crește peste morminte, timpul vindecă durerea.
Vântul a șters urmele celor care nu mai sunt;
vremea alină durerea sfâșietoare, iar amintirea
celor care n-au trăit pentru a-i vedea din nou pe cei dragi
nu va dăinui, pentru că scurtă este viața omenească
și nu pentru mult timp fiecăruia dintre noi i-i dat să calce pe iarbă.
**
Iar peste sat au alunecat zilele, trecând în nopți;
săptămânile se scurgeau, lunile se furișau, vântul hăulea
și, oglindă cerului de toamnă, translucid, verde-azuriu,
Donul curgea liniștit către mare.
poezie clasică de Mihail Șolohov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre săptămâni, poezii despre sat, poezii despre noapte sau poezii despre durere
Moartea resuscitează România
Moartea vine prea devreme
niciodată nu te-ntreabă
dacă pentru ea ai vreme
să te muți colea sub iarbă
Niciodată nu te-ntreabă
ce-ai făcut cu tine totuși
în suc propriu o să fiarbă
ca un lan Doamne de lotuși
Ce-ai făcut cu tine totuși
dacă pentru ea ai vreme
de pe Nil pe Gange Trotuș
moartea vine prea devreme
Niciodată nu te-ntreabă
înger dacă ești sau iarbă
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre moarte, poezii despre lotuși sau poezii despre România
Dimineața
Au răsărit pe iarbă iar boabele de rouă.
poezie de Letiția Iubu din Inscripții pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre dimineață
Zadarnic pe geam pictezi inimi
Zadarnic pe geam pictezi inimi:
prințul tăcerii
strânge ostași, jos, în curtea castelului
Flamura sa o-nalță-n copac o frunză, de-azur când e toamnă;
împarte oștirii iarba tristeții, florile timpului;
cu păsări în plete el merge spadele să le cufunde.
Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între cete
înfășurat în manta ce cândva de pe umerii tăi căzuse, noaptea, pe scară,
cândva, cand era castelul în flăcări și tu rosteai omenește: Iubito...
El manta nu o cunoaște și steaua n-a implorat-o și se ia după frunza ce-i plutește-nainte.
"O, iarbă", i se pare c-aude, "o, floare a timpului".
poezie clasică de Paul Celan din Poezia germană modernă de la Ștefan George la Enzensberger (1967), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre castele
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vine ploaia, ascunde-te sub iarbă (poem preferabil ud)
dimineața aceea somnolentă
în care toate se trezesc că te iubesc
în care lucrurile se precipită să existe
cu o zăpăceală foarte browniană
de parcă se tem al naibii
să le surprinzi în lumea goală
printre cele trebuind să poarte
hainele nevăzute ale împăratului
e și lumea și lumea
nu mai are timp de tine nici
tu de ea
așa că vă vedeți fiecare de
mărunțișurile lui cosmice
nu e nimeni de vină
poate doar graba asta neapărată și
mai degrabă comică de a exista
uite toți trecătorii fug de ploaie
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre existență, poezii despre vinovăție, poezii despre umor, poezii despre poezie, poezii despre iubire sau poezii despre frică
Tu, iarbă, tot ai mamă?
Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când înverzești,
De ea îți amintești.
Tu, floare, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când înflorești,
De ea îți amintești.
Tu, steauă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când te ivești,
De ea îți amintești.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre mamă, citate de Grigore Vieru despre mamă sau citate de Grigore Vieru despre flori
Cititorul
Carte pe iarbă.
File răvășite -
Lector vântul.
poezie de Mihai Cucereavii
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre cărți
Marele horn
Cei morți nu-s ca noi. Suspendați
în pacea amiezii, le lipsește
sațietatea și setea. Ei au dispărut,
dar există. Ochii lor sunt sunt în altă parte,
mâinile lor nu mai mângâie, dornice
sau temătoare sunt deja mușchi pe pietre.
Ei poartă lămpi stinse,
pelerine de ploaie uzate, scuturi sparte.
Noi îmbrățișăm și-aprindem toate luminile,
măturăm pretutindeni momentul prezent.
Simțim respirația fiecărui fir de iarbă
în ceafa altui fir de iarbă
sau în el însuși:
ne surprinde și ne înfioară,
pentru a se întoarce apoi încetișor în lemnul
care a fost cândva rumeguș luat de vânt.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre pace, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre miezul zilei