dudau florin poezii

Probabil că n-o să fiu niciodată împăcat cu mine însumi, liniştit, fericit sau cum vrei să-i spui. Am momente de fericire şi de linişte, ca oricare alt om. Dar sunt doar momente. Dacă e să mă întorc la bani, cu toate că banii nu prea au legătură cu arta, sunt conştient că un artist nu există decât atâta vreme cât aduce permanent ceva nou.

Florin Piersic Jr. în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e mimozitatea fiinţei şi cea care haiduceşte trubadur printre mimoze. Viaţa femeii: patima tăcerii o descinde ca fiind o mimoză. Moartea femeii: patima zâmbetului ce nu tăgăduieşte mimozitatea fiinţei ei.

aforism de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Media volumelor apărute marchează un nivel artistic destul de ridicat, şi care justifică cele mai mari speranţe, – unele din ele sigure. Sunt, fireşte, câteva volume mai slabe, după cum şi în volumele bune se găsesc poezii mai slabe; numărul lor însă nu e ilustrativ. Şi apoi, e mai bine să facă să apară zece volume slabe, decât să ucizi în germene, de la prima încercare, un poet adevărat, sau poate chiar un mare poet.

Demostene Botez în revista Viaţa Românească, nr. 10 (1968)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicul poate fi dus de nas în multe feluri. Sunt o grămadă de montări în care se întâmplă, aparent, multe lucruri. Sunt mişcări de mase, pe scenă, multă declamare, multe lucruri care se repetă la regizorul respectiv.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bilete de dragoste

scriu ca pentru prima oară
fiecare pagină în caietul cu poezii
şiruri de cuvinte care îmi trădează emoţiile
de parcă aş scrie iubitei
bilete de dragoste

scriu ca pentru ultima oară
fiecare literă creşte exagerat, îmi saltă dreapta
prea sus
mă ridică… sunt cât o virgulă
ce nu-şi găseşte locul!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile, clătinându-se, lovesc clipele

Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, şi din nou tăcere.

Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopţii în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viaţa însăşi.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Noi, toţi, ne scriem sufletul pe Moarte,
surâdem, hohotim, dorim, durăm...
fie-ne Depărtarea să ne poarte
-n Aproape pe care îl sperăm!

Fie să fie jocul – deopotrivă –
cinstit, hain, urât şi descântat!

aici se-mplântă lespedea votivă
deasupra unui cuget de bărbat...

şi-un ultim vers, în curgerea lascivă:
slăvita mea, cât cer ni s-a-ntâmplat!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre un an

hai să vorbim despre un an
neînceput
unul întreg, care n-a mai trecut
sau n-a mai fost

desfac eu un vin
şi pun pe foc să mai stăm
iar lângă vin desfac un an
pe care-l vrei

atât de liniştit aş fi să ştiu
să-mi spui ce ştiu
m-aş face eu
te-aş face înapoi
univers din pustiu

alege tu un an
că am curaj
şi să-l împart
şi să îl torn în pahar

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Dinu (12 februarie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ai tu, femeie?

Ce au ochii tăi, iubito,
De nasc noaptea poezii?
Dragostea ce mi-ai trezit-o
Se îmbracă-n versuri mii...

Ce-are trupul tău, femeie,
De-mi ademeneşte mersul?
Iar privirea-ţi, c-o scânteie,
Îmi aprinde-n minte versul...

Ce-are vocea ta, iubire,
De-o resimt ca pe-o romanţă?
Ea-mi dictează în neştire
Rime despre drag de viaţă...

Ce ai tu şi-o alta n-are?
Ochii-ţi, trupu-ţi, vocea ta
Inundat-au ca o mare
Versul, gândul, inima...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Iluzii bolnave, ce repede trec,
Iubirile toate, se duc pe parchet,
Ramane doar luna sa planga din nou,
Si-n camera goala, uitat un halou.

Iubiri sangerand in ingerii mei,
Si perle de lacrimi, in ochii tai,
Drumuri pierdute prin buruieni,
Si frigul din oase, pierzanduse-n ierni,

Si trecem asa, sfasaindu-ne-n nopti,
Si-n zile uitate in vreme de toti,
Doar vantul aduna, fosnind pe la usi,
Iubirile noastre, ca niste cenusi.

poezie de Ion Vanghele (2 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!