dea

Atunci

Numai pentru că gândeam
caii îşi întorseseră capetele spre mine,
arborii toţi se răsuceau
izbiţi de crivăţe sublime.
Numai pentru că visam
crescuseră aripi la peşti
şi stelele iluminau
cu păsări cereşti.
Numai pentru că tăceam
piatra începuse să vorbească cu izvoare
câmpia începuse să dea grâu şi porumb
lumina se înfigea în soare.
Numai pentru că muream
albul devenea negru
linia, punct
şi cuvântul fără de înţeles.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zice-un măr către o pară...

Lumea asta-i de ocară,
Când noi creştem pe afară,
Natural, prin pomi la ţară,
Lumea proastă ne compară
Cu o zeamă celulară
Şi-o aromă ce-i omoară
Lent şi sigur, surioară!...
La copii, fara rusine,
În loc să le dea din mine
Şi din tine, vitamine,
Cumpără la scăzut cost,
Din reclama de pe post,
Sucul mult, ieftin şi... prost!...

fabulă de Vasile Zamolxeanu (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţi

Chiar o comit fără să-şi dea seama,
N-au în cap o ţipenie de idee oare?
Se pare că cititul printre rânduri
E ceva ce ei să facă nu-s în stare.

Când apare câte o dispută,
Sunt convinşi că numai ei au dreptate,
Nu contează ce facem sau spunem noi,
Doar nu ei au deschis subiectul, frate!

Cum niciodată nu-şi asumă vina,
Hormonii noştri-s responsabili pentru tot,
Apoi ne spun căţele în călduri
Şi... încasează-o labă peste bot!

poezie de Jessica Miles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele păsărilor

Atunci când Primăvara vine
Şi păsările se-mpereche,
Atinse par că sunt de streche-
Printre vâlcele şi coline!

Izvoarele curg cristaline,
Încânt melodic în ureche,
Atunci când Primăvara vine-
Şi păsările se-mpereche!

Coboară Soarele-n rovine
Ca un flăcău fără pereche,
Să stea iubirilor de veghe
Şi raze să le dea senine-
Atunci când Primăvara vine!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (24 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ne tropoteşte-n suflet dorul, liber,
Precum sălbatici caii peste câmpuri
Şi fluierul străbun doinind în sânge -
Vlăstarele ni le tresaltă-n sâmburi...

Că rădăcini de aripă, în glie
Se-nfig adânc, în inimă de sat,
Ca să trezească-un pui de Românie
În fiecare fiu care-a plecat...

Ni s-au lipit potecile de talpă
Când ridicarăm zborul din noroi.
Să dea, din lutul lor, în vise muguri,
Să nu uităm cumva drumu-napoi.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul corupţiei

Este fapta de corupţie
Plaga grea a societăţii,
Face mare rău cetăţii
Şi un vid în Constituţie.

Liber frâu să-i dea dreptăţii
S-a făcut o revoluţie,
Plaga grea a societăţii
Este fapta de corupţie.

Facem uz de intuiţie
Ca ideea demnităţii
Să troneze în justiţie,
Colapsul onestităţii

Este fapta de corupţie

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu îmi pun răspunsuri şi-mi dau întrebări

Am trăit din puţin
Şi-o să mor din nimic.
Adevărul e-n vin,
Însă numai un pic.
Ce-i puţin nu-i de-ajuns,
Ce-i prea mult strică-ncât
Nu aştept un răspuns
La-ntrebări despre cât.
Am răspuns despre cum,
N-am răspuns despre ce;
Poate dorul, acum
Să mi-l dea, vindece...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticletele

Păsările colorate
Pleacă-n ţări îndepărtate;
Cele-nchise la culoare
Ştiu că iarna-i trecătoare.
Trag perdeaua dintr-o dată:
La coteţul cu slănină
Şi cu tobă afumată;
Văd o pasăre divină.
Tata spune că-i sticlete,
Şi că trebuie gonit,
Mama, pe un ton şoptit
Povesteşte pe-ndelete
Că-i pasărea cerului,
Şi, din ce-i dat omului,
Că-i, să-i dea din partea lui,
Dat, cât primăvară nu-i!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (26 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflamarea secundelor

Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.

Şase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a şaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.

Duminica mea e o roşcată
Care tace şi se odihneşte,
Aşteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogoreşte

La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de echipaj

florile erau mai puternice decât cedrii
cine are voie să dea fericire altora?
mustrându-ne, iubim

dimineaţa am douăzeci de ani
trebuie să ne mulţumim cu durerea
seara mă fac înger şi cerb
şi pe urmă viscolul îmbrăcat în uimiri
şi pe urmă lucrurile ca nişte seminţe
apuseseră două perechi
de generaţii în jur
dogorind se deschidea sub mine ca o pâlnie
oraşul în care florile n-au vestejit niciodată

semafoare legate la ochi
prin paralaxa cealaltă

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!