de+ziua+profesorului

Forinei, de ziua mea...

E ziua mea şi marea-i zbuciumată-
Cum să nu plângă, când eşti azi pământ?
Cum mai râdeai, tu, Floare minunată!
Şi eu, de ziua mea, cum să mai cânt?

Când taci şi ochii-ţi sunt pentru vecie,
În întuneric şi nu mai zâmbesc,
Îmi pun, azi, doliu greu la pălărie
Şi ploi de lacrimi pe sub gene-mi cresc.

Se-anunţă ploaie şi furtuni pe Terra
Şi moartea celebrează un succes;
A mai muşcat o viaţă, goală-i sfera,
Acum, când, dintre oameni, te-a ales.

Te duci la îngeri, dincolo de stele...
Să-ţi fie somnul liniştit! Curând,
Vom străluci, ca tine, printre ele-
Păstrează-ne un loc la tine-n gând!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

E ziua mamei mele azi,
E zi de sărbatoare,
Îi ţin în palme –obrajii calzi
Şi-îi dau o sărutare!

Şi mâinile i le sărut,
Dibace şi muncite,
Ce mă-ngrijesc atât de mult,
În orice zi şi noapte.

Mămica mea frumoasă eşti
Şi blândă eşti, şi bună,
Ca soarele imi străluceşti,
Imi eşti şi stea şi lună!

Măicuţa mea, de daruri plină,
La zi de bucurie,
Eu iţi doresc din inimă,
Ani mulţi şi fericiţi! O mie!

poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate

doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate
nu sunt deloc frumoase şi au minţile odihnite
(la fel, cu binecuvântarea bisericii protestante,
sunt şi fiicele lor spirite fără parfum şi formă)
ele cred în Hristos şi în Longfellow (amândoi morţi )
şi sunt interesate invariabil de foarte multe lucruri –
în vreme ce scriu cineva mai poate încă afla nişte
degete încântătoare împletind: aceştia sunt Polii?
poate. În vreme ce-aceleaşi feţe cercetează sfios pe faţă şi pe dos
scandalul D-nei N şi al Profesorului D
..... doamnelor de la Cambridge nu le pasă dacă uneori deasupra
Cambridge-ului în cutia ei boltită de lavandă cerească
luna zornăie ca un fragment de acadea-îmbufnată

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câine

Un câine flămând în ziua de Paşte
De moarte urmărit, de oameni alungat
Stăpânul i-a murit sau nu-l mai recunoaşte,
Se cântă prin biserici Hristos a înviat!

Dar de ce se cântă oare prin biserici
Sau de ce se spune şi se recunoaşte,
Dacă se mai lasă, de popor şi clerici,
Un câine flămând în ziua de Paşte.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru doamna doctor

Doctoriţa noastră "rea"
Mă-ngrijeşte şi pe mine;
Tratament, de ziua sa,
Un cadou i se cuvine:

Termometru, stetoscop,
Seringi, ace, microscop,
De prim ajutor o trusă,
Sticle cu sirop de tusă...

Mănuşi, ser, medicamente,
Perfuzoare, pansamente;
Rivanol, penicilină,
Spirt, iod şi ampicilină.

Cutiuţe cu pastile,
Eprubete, ustensile,
De unică folosinţă;
Toate-i sunt de trebuinţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Nici o pasăre nu zboară noaptea
numai eu de dor de tine zbor noaptea.
Nici un arbore nu are umbră noaptea
numai eu de dor de tine am umbră noaptea.
Nici o stea nu străluceşte ziua
numai mie de dor de tine
noaptea mi-e ziuă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul şi-a pierdut compasul

Plânge ziua, plânge ceasul
Şi-n secunda tremurată,
Pe cadrane sfărâmată,
Timpul şi-a pierdut compasul.

Plânge ora, plânge clipa
Pe-amintirea-ncremenită,
Când nădejdea ofilită,
De neant şi-a frânt aripa.

Plânge ziua, plânge ceasul
Sus, în turla veşniciei,
Ori pe pragul agoniei,
Timpul şi-a pierdut compasul.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Craciun

Moşule, nu-ţi cer nimica.
Nu vreau daruri să primesc,
Dar pe doamna-nvăţătoare
Ţie vreau să ţi-o pârăsc.

Toată ziua lecţii, lecţii...
Alfabetul e prea lung,
Timp de joacă nu mai este,
Orele nu mai ajung.

Scriere şi exerciţii
Asta facem ziua toată.
Fă şi tu ceva odată
Moşule, te rog, ai milă!

Vino iute către şcoală
Ia-l pe Rudolph, ia-i pe toţi,
Iar pe doamna-nvăţătoare
Sui-o-n sanie, de poţi.

poezie de Petre Crăciun (15 decembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-asemeni

Noaptea mi-arată cu stelele-n cor
Luna clocind în cuibarul din nor,
Asemeni şi tu, dragă dăciţă
Simţiri îmi cloceşti pe o peniţă...

Ziua îmi plimbă fruntea în soare
Pe-al podului cer plin de culoare,
Asemeni şi tu mă plimbi printr-un vers,
Draga mea tină, al meu univers!

Ziua mi-e noapte iar noaptea mi-e zi,
Esenţe cerşind spre a mă urzi,
De-asemeni mai spun la ceas încordat,
Draga mi-e dragă cu vârf şi – ndesat!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua

ziua a rămas nemişcată
lumina a murit pe pervazul ferestrei
negăsindu-şi punctul de plecare

secundele vărsate în timpul tău au halucinaţii
edenice pe clipele deşertice
trandafirii privesc orizontal din vaza răsturnată

cuvintele sunt nesigure în terminarea poemului început
şi totul pare simplu ca o esenţă de pus în cozonac

pe nebăgare de seamă inima creşte
stârnind o bănuială
în timp ce merg spre tine tulburând aerul apatic
mi-e teamă să ne atingem
să nu ne surpăm înainte de a şti că suntem

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!