Poezii despre cotofana cea tarcata, pagina 16
******
sunt cea mai frumoasă mamă
am părul negru lăsat să curgă
spatele mă chinui să-l țin drept
copiii mei mă duc în toate direcțiile
cu ei râd și zâmbesc
orice modernitate piere
orice surplus e prea mult
sunt cea mai frumoasă mamă
în ochii mei zboară pescăruși
marea se-ntinde calmă
[...] Citește tot
poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre superlative
- poezii despre râs
- poezii despre păr negru
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cea mai veche meserie
De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orișicine știe.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aș putea să le enumăr toate, toate câte sânt.
Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Și prin multe mai micuțe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie și ce-a fost în viață: inginer, actor, soprană,
Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreț, compozitor;
Dar, niciunde-n țări străine și niciunde-n a mea țară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre arte plastice
- poezii despre viață
- poezii despre sculptură
- poezii despre scriitori
- poezii despre religie
- poezii despre profesori
- poezii despre poezie
- poezii despre pictură
Tu, lumină
Între lume și cuvânt
Doar culori și curcubeie,
Râde soare, bate vânt,
Noapte, izvorăsc scânteie...
În vâslirea sferei line
Cearcă-ți pasul îndrăzneț
Și pornește barca lumii
Și vei trece de nămeți!
Între lume și-ntre tine
Zorii nasc, tu lasă urme,
Iar pe urma cea lumească
Vin culori să le citească.
Totu-i viață pământeasca:
Cerul, clipa cea măiastră...
Tu lumină! Fă să nască
A ta Cupolă Albastră!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre naștere, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
Sonetul VI
Vedem cum moare-un lucru-nsuflețit,
Când sufletul de corp i se desparte;
Sunt corpul, tu ești cea mai bună parte:
Unde te-ai dus, o! suflet mult iubit?
Nu mă lăsa sleită și departe,
Ca să m-ajuți când totul s-a sfârșit,
Să nu-ți lași corpu-acestui joc greșit:
Redă-i tu partea lui cea fără moarte.
Dar fă, iubitule, ca întâlnirea
Să nu primejduiască fericirea
Și nu asprimea să-i deschidă drum,
Nici patima, ci grația sfioasă
Spre mine-ntoarcă fața ta frumoasă,
Cândva-ncruntată, zâmbitoare-acum.
sonet de Louise Labe, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre corp, poezii despre sfârșit, poezii despre moarte, poezii despre jocuri, poezii despre greșeli sau poezii despre frumusețe
Piatra Soarelui
Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poți purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Și se numește diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Și niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre stânci, poezii despre prezent, poezii despre perle sau poezii despre diamante
Poetul
Poetul, cea mai ciudată dintre creaturi,
Ființă racordată veșnic la extreme,
Cea mai sfidată stea, închisă-ntre armuri,
Trăiește-n univers un spectru de poeme.
Nu are liniște deajunsă în clondir
Și-l paște un fel de neputință ninsă,
El, simulacrul vinului și pâinii în potir,
Un june al gândului trucat de necredință.
Un corolar al teoremei Celui Preaînalt,
Un prinț blajin, cu sânge-albastru, metaforic,
El, sfidătorul unui circ, extrem de fad
Presară dragoste în tot, cam euforic...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre tinerețe, poezii despre pâine, poezii despre ninsoare, poezii despre metafore sau poezii despre gânduri
Cine ești tu, moarte?
Cine ești tu, moarte?
Ceva sau cineva?
Tu bagi doar frică-n oameni,
Ce încerci să faci?
Lasă-ți coasa cea ciudată și mantia cea grea,
Mai ia o scurta pauză, draga mea.
Cine ești tu, moarte?
O persoană bătrână, cu fața veștejită,
Ce taie firul vieții, și cel al frumuseții.
Cine ești tu, moarte?
Și ce încerci să faci?
Un singur lucru îți zic,
Ești o proasta. Da.
poezie de Alin Florin (17 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie sau poezii despre bătrânețe
Rondelul păstorilor
Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă,
Se- odihnesc culcați pe o rână,
Pe-așternutul de pajiște deasă.
În sat lăsat-au masă și casă,
Pe tatăl și mama bătrână...
Urcat-au păstorii la stână
Să caute iarba cea grasă.
Au povară pe spate și-n mână,
Să pună merinde pe masă.
Dacă vara nu e ploioasă,
Sapă- n stâncă fântână.
Urcat-au păstorii la stână.
Sibiu, 27.07.20
rondel de Ioan Friciu din Inedită (27 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre odihnă, poezii despre mamă sau poezii despre Sibiu
* * *
De ziua Sufletului
Sufletul
a îmbrăcat albul
din cea mai bătrână ie românească,
dezgropată din muzeul timpului,
a sfințit gândul cu rugăciunea cea de toate zilele,
a lustruit cuvântul cu agheazma dimineții,
întru înălțarea de azi:
Mulțumim, MARIE,
pentru chinul ce te-a încăput peste limite
la zidirea urmei eterne,
lăsată, ca mântuire,
nouă, necredincioșilor,
pe lunga cale a revenirii
la credință
izvorul sfânt al înțelepciunii.
Onorată a-ți purta numele și... fărâma de sufletul tău!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zile, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Parabola
Am înțeles că pasiunea e dăunătoare,
Că te dărâmă și-ți face sufletul bucățele...
Iar dragostea...
Dragostea înseamnă pace și împăcare!!!
Pe prima o cauți cu înflăcărare,
Iar pe a doua o accepți cu înțelepciune-
Dar omul e dator
Să fie găsit în cele două!
Parabola firească a celui detașat...
Trăirile caută un sens acum!
Pentru fiecare diferit,
Dar sigur și lăsând urme diverse...
Am înțeles că cea care trebuie trăită
Este clipa diversă
Și nu cea planificată-
Trăire nu robotizare...
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roboți sau poezii despre pace