connie francis

Lucrarea visului se va servi atunci de acela şi procedeu ca cel al lui Francis Galton pentru fotografiile sale de familie. Ea va suprapune elementele, a stfel încât să facă să iasă în evidenţa, accentuându-l, punctul central comun al tuturor imaginilor suprapuse, în timp ce elementele contradictorii, izolate, se vor atenua mai mult sau mai puţin. Acest procedeu de compoziţie explică în parte imprecizia, caracterul flotant, care sunt atât de caracteristice în detaliile accesorii ale visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul stă la baza vieţii de pe Pământ. El are o structură elicoidală dublă, asemănătoare unei scări în spiral şi a fost descoperit de Francis Crick şi James Watson la Cambridge, în laboratorul Cavendish, în 1953. Cele două laturi ale dublei spirale sunt legate prin perechi de baze, asemănătoare treptelor unei scări în spiral. Există patru baze în ADN: adenina, guanina, tiamina şi citozina. Ordinea în care apar ele de-a lungul spiralei codifică informaţia genetică şi permite ADN-ului să înglobeze toată informaţia de care un organism are nevoie pentru a se dezvolta şi reproduce.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă curată [Guiltless heart]

Omul cel drept în viaţă, cu inima curată,
Ce-n gând n-are trufie şi-n fapte n-are pată:
Omul cu zile blânde, care voios trăieşte,
Speranţa nu-l înşală, destinul nu-l mâhneşte;
De turnuri şi armură nevoie el nu are,
Nici de cotloane strâmte, să fugă de teroare:
Căci poate fără frică cu ochii să privească
Oroarea din adâncuri şi groaza cea cerească;
Râzând astfel de soartă, noroc şi slăbiciune,
Din rai îşi face carte şi dulce înţelepciune;
Amici din gânduri bune, din trai comoară mare,
Un han îi e pământu-n a lui peregrinare.

poezie celebră de Francis Bacon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă curată [Guiltless heart]

Omul cel drept în viaţă, cu inima curată,
Ce-n gând n-are trufie şi-n fapte n-are pată:
Omul cu zile blânde, care voios trăieşte,
Speranţa nu-l înşală, destinul nu-l mâhneşte;
De turnuri şi armură nevoie el nu are,
Nici de cotloane strâmte, să fugă de teroare:
Căci poate fără frică cu ochii să privească
Oroarea din adâncuri şi groaza cea cerească;
Râzând astfel de soartă, noroc şi slăbiciune
Din rai îşi face carte şi dulce înţelepciune;
Amici din gânduri bune, din trai comoară mare,
Un han îi e pământu-n a lui peregrinare.

poezie celebră de Francis Bacon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru a avea o femeie simplă

Fă, Doamne, ca aceea care-mi va fi soţie
Umilă şi supusă prietenă să-mi fie;
Să adormim alături ţinându-ne de mâini;
Să poarte totdeauna ascunsă între sâni,
C-un lanţ de-argint, legată, de gât o iconiţă;
Să aibă carnea moale, luciosă ca o pernă
Pe care raze de-aur amurgul să o pună;
Să aibă suflet simplu şi fără de prihană,
Ca să-mi redea surâsul ce vindecă-orice rană;
Să aibă suflet tare spre-a mă veghea străină,
Aşa cum somnul florii-l veghează o albină;
Şi când voi muri ochii să vină să-mi închidă,
Dar fără-a spune-o rugă cu suflet plin de-obidă,
Ci să-ngenunche lângă cearşaful ca de spumă
Cu-năbuşirea-aceea-a durerii ce sugrumă.

poezie clasică de Francis Jammes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carta Atlantică

Ce-aţi luaţi cu voi, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce-aţi luaţi cu voi dincolo de mare?
O inimă neînfricată-ntru gloria Domnului,
Am dus noi Cartea Sfântă, Sabia Cuvântului;
Credinţa-n promisiunea Lui:
El va fi a sufletelor noastre salvare.

Care vă sunt amintirile, Peregrinilor, Peregrinilor?
Unde-s visele cu care-aţi plecat spre-o altă ţară?
Am purtat cu noi cântecele pe care taţii noştri le-au cântat
Lângă sobă când eram copii cu sufletul curat –
Şi cuvintele frumoase ale limbii materne, de neuitat,
În care-am învăţat să ne rugăm întâia oară.

Ce aţi găsit acolo, Peregrinilor, Peregrinilor?
Ce aţi găsit dincolo de valurile mari?
Un pământ încăpăţânat şi-arid,
Nevoi şi foamete, şi boli insinuându-se perfid:
Le-am întâlnit, le-am îndurat şi-am suferit cumplit,
Dar nu mai doream să mai fim robi unor tâlhari.

[...] Citeşte tot

poezie de Francis Brett Young, 1884 –1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!