citate+cu+sens+profund

Vis sentimental

Stă cu luna sub picioare,
Şi frumos, ca-n vis se urcă,
Pe vârfuri şi pe călcâie,
Fata asta parcă-i nurcă...

Rămân cu dânsa în braţe,
Ea-mi încolăceşte gâtul,
Mă priveşte-n ochi profund,
Eu sunt cerul, sunt pământul?

Sunt oglinda-ncepătoare
A iubirii ce m-aruncă,
Într-un vis sentimental,
În pătucul ei de nurcă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii (ma)tematic

alunec cu mintea şi gândul
pe ipotenuza timpului,
simplific silabele pe rânduri,
aştern pe catete pilonii
rezistenţi la vânt şi cutremur,
în ramificaţiile neuronilor
simt cum impulsurile
se amplifică dând sens vieţii.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori iubirea

uneori iubirea ia chip de aşteptare,
de mână albă
copilărind în mâna cuiva ce te ştie iubit,
uneori iubirea se aşează pe rogojina vieţii
strângăndu-şi genunchii la piept,
uneori iubirea înveşmântată în picuri de soare
urcă dealurile
cautând izvorul în care
privindu-se să se înţeleagă pe sine,
uneori iubirea atingându-ţi tâmpla
te face să te simţi cineva
din ce în ce mai des
respirând profund.

poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure cu petale colorate

Iubite, tu în rai mi-ai dăruit o floare,
Fiece petală într-o altă formă şi culoare
Iar formele petalei au culoare schimbătoare.

Eu am privit la ea uimită de nepământesc,
Apoi m-am prea grăbit să o sădesc,
S-o luminez, s-o mângâi, s-o iubesc

Şi nu ca alte flori, se deschidea în nopţile senine
Cu gândul doar la omul cel din tine,
Într-un suav şi tandru abandon în bine

Iar floarea a-nflorit apoi şi a rodit,
Din ea copaci, copaci au răsărit,
Pădure în cuprins nemărginit.

Albii copaci cu frunze colorate,
Foşnind în noi sonate delicate,
De trupuri veşnic ferecate.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valorile cresc valori

Dumneavoastră, celor care ne sunteţi învăţători,
Totdeauna vă rămânem profund recunoscători.
Nu numai că sunteţi oameni, dar sunteţi şi mari valori,
Ce cu tact şi măiestrie, creaţi alte noi valori.
Valori menite să ducă, cu cinste, mai departe
Acea nobilă artă, a-învăţăturii de carte.
Să împartă cu mândrie, din lumina ce-au primit,
Cunoştinţe omenirii şi-un viitor fericit.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens căutat

De ce cade frunza
pe acoperişul unui anotimp,

de pleacă îndată păsările
grăbite şi speriate.

Acolo se află sensul
ce te face să-l cauţi
atât de perseverent?

Când pasărea ce aduce veşti
cântă departe,

aproapele se înclină
de teamă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi din cer

Curg peste noi
Lacrimi şuvoi,
Aparent fără sens
Un fel de plans
Asurzitor...
Vin de undeva
De deasupra cerului.
Lume stupidă,
Lideri nebuni,
Nu observaţi?
Plânge cerul pe noi!

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii...

Când te uiţi în oglindă
chipul din oglindă
se uită la tine
tu... te uiţi la el

nu te vezi însă doar pe tine

îţi vezi şi trecutul şi prezentul
şi
dacă te uiţi profund şi foarte atent
îţi poţi zări şi puţin din viitor...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurs mioritic

Recent, cu vajnică ardoare,
Se-organizează "cu mult cap",
Pe la TV în ritm de trap,
Concursuri de posterioare
E românescul cur în floare,
Al minţii dominant satrap,
Cum este printre capre-un ţap...
Bărbaţii-s muţi, de-a lui splendoare
Şi în final, uimit profund,
De cât tezaur stă-ntr-un fund,
Felicitând câştigătoarea,
Afirmi pe ton admirator:
Femeii-i stă în el valoarea,
Dar ce splendid posterior!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrames, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meritele... junimii

V-aţi lămurit de ce nimic nu merge?
Pentru că nu-i nevoie de înţelepciune!
Se tot preferă ieftinul! "Probat" se şterge!
Maturitatea coaptă-i deficit... de raţiune!?

Se poartă tinereţea în exces şi nudă
Şi plângem -cei citiţi- trecutele imperii,
Preluând citate antice, contemporani s-audă...
Nu mai e timp de scribi să ia notiţele creeării!

Agnostic tot reluăm ce am parcurs
Repornind relantiu, nu-n inerţie;
Ne hotărâm fără a face vreun recurs,
În primă instanţă!... Pentru drept... o erezie!!!

... Străbun păcat ce vechii n-au purces,
Aveau Divanul, Sfatul Sfânt de Înţelepţi;
Din vechi se forma nou printr-un proces
De recoltat de genii!... Cultivându-i pe inepţi?!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!