Toate rezultatele despre aurora, pagina 16
Auroră
M-am trezit... un nor pufos
îmi mângâia delicat obrazul,
picurându-mă apoi cu lacrimi fierbinți
în oceanul meu de doruri
venite de după muntele de tristețe
dintre noi.
Mirosea din nou a flori de liliac,
ploaia avea gust de migdale amare,
iar frunzele foșneau în cor
lieduri de primăvară renăscută
din cristale de ametist...
Ca din senin, două lasere verzi
secționau infamul munte,
devoalând mirificul acvamarin
rătăcit în noapte.
Apoi, un torent de alb
împresurându-ne cu iubire,
fixând clipa noastră stelară...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vacanța mare
Vine vara pe cărare
Și cu ea vacanța mare.
Toți copiii strigă: uraaa,
Să înceapă aventura!
Marea valuri își agită
Ca și cum ar fi vrăjită
Și-l vedem pe Nemo parcă
Ifruntând furtuni pe-o barcă.
L-om urma, să fie clar,
Pe-un vapor imaginar
Unde Dick Sand pe noi toți
Ne va face mateloți.
De la mare, sus la munte
Vom urca pe piscuri multe.
Nu vom fi simpli turiști:
Ne fom face alpiniști!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca...
Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.
Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri...
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!
Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri!
Dar vor veni! O lumina subtire,
și naiuri și harfe și lire!
poezie celebră de Emil Botta din Pe-o gură de rai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul Aurorii Boreale
Rostogolește-ți gândul peste mine,
Cu forța pasiunii mă-nfierbântă
Și caută fiorul a-mi menține,
Să afli cum lumina-n raze cântă!
Azi spectrul ei spre tine se lărgește.
O vezi în preafrumoasa-i despletire?
Când Aurora Boreală crește,
Văzduhul nu-ndrăznește să respire,
Iar glasul ei se-aude-n depărtare!
Tot cerul e vrăjit de-a sa prezență,
Dar privilegiul doar un ochi îl are
De-a fi cu ochiul ei în convergență.
Privește-o! Pentru tine se arată
Cât timp pupila mea e dilatată.
sonet de Mihaela Dindelegan
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cum ningea odată...
Ninge, botezând câmpia
Cu un dor nemărginit,
Că tratându-și miopia,
Iarna dragă, a venit.
Ninge cu bucăți pufoase,
Moale, rece, delicat,
Stelele armonioase
Vin cernute peste sat.
Ninge-mpodobind orașul
Cu argint dintr-un fuior,
Lângă mine motănașul
Toarce leneș: sforrr! sforrr! sforrr!
Ninge cum ningea odată,
În copilăria mea,
Prin fereastra mea brodată,
Vreau s-ating o dalbă stea.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca...
Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.
Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri...
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!
Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri!
Dar vor veni! O lumina subtire,
si naiuri si harfe si lire!
poezie celebră de Emil Botta din volumul: Pe-o gura de rai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În știință, avem rareori cupluri. Dar au fost unele fericite. Marie Curie și Pierre Curie. Ea a fost prima femeie care a luat premiul Nobel și singura care a luat două premii Nobel în domenii științifice diferite, fizică și chimie (nu în care unul era pentru pace, de care cam știm noi cum se dau!). Despre el s-a spus că marea lui descoperire a fost Marie. Legenda a contribuit mai mult la crearea Mariei Curie, mai ales că el a murit timpuriu.
citat din Aurora Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de viață
meditez deșertăciunile până la absurd
într-o auroră pogorâtă în suflet
în grădina cu speranțe să mai zburd
printre fluturii îndepărtați de urlet.
fioruri infinite îmi străbat ființa
seva vieții o extrag din rădăcini
lupt cu bătrânețea și cu suferința
ard în conștiință spini și mărăcini.
îmbrățișări de raze mă transfigurează
fiecare patimă e lecție de viață
astăzi poezia mă înflăcărează
extrăgând din ea înțeleaptă povață.
un infinit de gânduri mă ține trează
în noaptea când cerul lucruri mă învață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deziluzie
Vântul solfegia, păru-ți răvășește,
străîn eșți de tot și fără greutate,
coroana spinilor în florile de cactus
s-a întrupat în tine, mișelește.
Pacea pădurii ochii-ți infrunzeste,
devinind ferestre în regatul morții.
Indiferent cultivi pasiuni bolnave,
dureri și rânjete cresc în proporții.
Eșți gol înșelător, nimic din ce păreai...
Răcoarea ce coboară nu stinge a ta arsură,
nici cerul nu te-atinge, departe-i a sa mână,
iar capul tău frumos ce-atârnă,
nu mai zărește aurora ce-ți era cândva cunună.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar castanii...
S-au întâlnit după ani și ani...
amintirile lor se ridicau stol,
se simțeau uniți,
reîntorși într-un trecut
ce-i urmărea cu aviditate...
erau cuprinși de emoții
prost stăpânite,
triști și fericiți totodată,
și... pentru o clipă
s-au lăsat vrăjiți,
uitând de temerile
ce i-au împresurat
o viață întreagă...
cu obrajii însuflețiți
și ochi strălucitori,
păreau îmbătați de lumină
și de speranță...
iar castanii,
cu florile ca niște lumânări roz,
iradiau sclipiri de auroră
[...] Citește tot
poezie de Luci Țunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!