augustin

(...) fiecare om – cu atât mai mult un scriitor – legitimează în chip diferit epoca pe care a trăit-o, adică în funcţie de propria-i biografie. Cei care, în temniţe, au pierit, sau cei care au ieşit din detenţie striviţi moral şi psihic (căci, nu-i aşa?, idealul "omului nou" era un individ gregar, distrus moralmente şi mutilat în demnitatea lui de om şi de intelectual) legitimează epoca respectivă ca un regim opresiv, care a ucis fiinţa spirituală a neamului.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticii literari au interpretat acest text din diferite puncte de vedere, variantele lor explicative acoperind o arie impresionantă. Poetica mea, din acel timp, este cel mai bine şi aproape explicit exprimată într-un alt poem de pe timpul studenţiei mele, intitulat Balada celor trei puncte de vedere, care, încă din titlu, divulgă concepţia pe care o aveam atunci despre versurile baladeşti pe care le scriam.

Ştefan Augustin Doinaş în Precizări asupra poemului Mistreţul cu colţi de argint
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un cerc de scriitori, la Cluj, Lucian Blaga, devenit simplu bibliotecar, referindu-se la versurile lui Beniuc (citez din memorie, aproximativ): "Unde mă aflu, unde mă duc,/ Lumea vorbeşte, şopteşte;/ Ăsta e poetul Beniuc,/ Ştie şapte limbi şi ruseşte...", le-ar fi citat astfel: "Ăsta e poetul Beniuc,/ Ştie şapte limbi pe ruseşte". A spus Blaga aşa ceva?

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă ţară

Azi bate tristeţea la uşă,
În cer se aude un psalm,
Vin morţii s-aducă cenuşă
Şi suflete arse-n napalm.

Ei nu ştiu să aibă vreo vină
Şi încâ aşteptă răspuns,
Căci nu au odihnă în tină,
Nu ştiu cum moartea i-a ajuns.

Se-ntoarce la locul de crimă,
Flori albe aducând rânjind,
Călăul cu ochi de jivină,
De ipocrizie sticlind.

Tu bate-i Doamne pe nemernici,
În veci la cap fără mohor,
Funeste neamuri de netrebnici,
Ce au trădat acest popor!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Text şi comentariu

că poate să apară şi iată-l întîmplarea
voinţa mea tot una aşa precum am spus
copilăria dulce ca mierea şi ca floarea
şi timpul abstracţiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
şi aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz şi de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt

Vedeţi cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miercuri

Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul
pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,
descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul
şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar
în care molecule-n elipsoid cutreier
scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg,
şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier
aşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg.

Iar joi poetul iese şi cautând spre soare
se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Când omul, prăbuşit, la început,
în iarba duşmănoasă şi-n ţărână
adulmecă-n ţârâşul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălţau din lut
şi, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
şi se-agaţă de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl aminteşti doar tu.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unda

Zadarnic pari, asemeni unei mări,
străină de miresme şi ispite,
tu, undă cu actinii adormite
pe care le trezesc cu sărutări!

Abisuri reci, mărgeane toropite,
corole, săbii, perle şi cântări
– pe toate trupul tău, din depărtări,
ca un miraj de foc mi le trimite.

Tu dormi, dar amintirea mea veghează,
în sângele căzut, întâia rază
clipeşte încă-n fluxul ei nestins.

Mereu vom fi aşa: zvâcnind aproape,
ca doi înotători care sub ape
de-aceleaşi anemone s-au atins.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, poeţii care ne-am afirmat în timpul războiului sau imediat după război, şi care am cunoscut imediat după aceea o perioadă interzisă, începând după anii 1960 am reapărut cu toţii şi am reapărut cu volume publicate în edituri. Poezia a ieşit din nou la suprafaţă. Cultura a putut să se realizeze. Eu, de pildă, nu cunosc – poate că voi fi condamnat pentru aceste cuvinte – poet de autentică valoare care să nu fi izbutit până la urmă să se afirme ca atare în literatura română...

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele poezii le-am scris fără să ştiu că propriu zis fac literatură, de altfel nu spuneam nimănui, nimeni nu ştia, abia prin clasa şaptea, după ce am aflat de revistele literare am avut intenţia, ambiţia să mă lansez şi am trimis nişte poezii la Jurnalul Literar al lui Călinescu, şi am fost publicat nu de Călinescu, bineînţeles, ci de Ivaşcu, care făcea bucătăria revistei; şi în acelaşi timp la Viaţa Românească, ultimul număr din 1939, după care a fost desfiinţată.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producţie TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!