aidoma

Când te dedai la chestia-aia

Când te dedai la chestia-aia, plăcerea-i vulgară – şi scurtă prea de tot;
Iar apoi, făcută, vei regreta-îndată acel sport:
Aşa că nu te mai repezi ca orbii pe gheţuş,
Aidoma animalelor înnărăvite la frecuş:
Pofta va scădea, iar dorinţa va deveni trecut,
Păstrând intactă sărbătoareal, ca la-început;
Vino, să stăm alături schimbând sărut pentru sărut,
Nu-i trudă-n asta, cum nici ruşine nu-i, dar e plăcut.

A plăcut, place, va plăcea cât va fi soare în azururi,
Nu se va stinge nicicând – şi totul va fi doar început de-a pururi.

poezie de Petronius Arbiter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, vine toamna

nici eu nu mai sunt cel care am fost
ştii bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
mă uit în oglindă şi mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aş pregăti să-şi cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheaţă

vine toamna mamă şi
cuvintele nu se mai leagă
ştiu
tu plângi şi desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburător în viitor

Un călător de pomină,
Călare pe situaţie,
Pleacat din şaua muntelui
Taie sprînceana dealului,
Trece de cei ce bat cîmpii
Aidoma gândului versatil,
Fără putinţă de tăgadă,
Purtat de legea dorului aprins
Dă rotocoale planetei,
Apoi se despride vijelios
Srăfulgerînd Calea Lactee
Cu ascendent astral,
Mult peste imaginaţie
Depăşind în zbor lumina
Posibil să devină invizibil
Dar existent cu firea,
În sistemul său de referinţă
În goana lui terfiantă, el
Absoarbe imensitatea dură
Cu pofta lui persuasivă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 iulie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveste cerul

Te ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma si fugi
Mă voi intoarce printre fulgi

Zbor uşor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Si simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte

Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău in lumea asta
Cu n zâmbetul trec si balta

Am vrut sa fie ca o glumă
Linistea îmi adun din lună
Si o pus usor pe chipul tău
Să fim apropiaţi tot mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă înţelegi prin realizare directă aceste 3 ziceri ale lui Iisus, eşti liber, eşti Hristosul şi nu credinciosul: 1. "Isus (după ce postise 40 de zile) îi spune gândului pe muntele Taborului, gând care vine şi îi şopteşte la ureche: "Sari, sari că ţie nu are ce să ţi se întâmple că doar eşti fiul lui Dumnezeu!" - Piei înapoia mea Satană! - Tu când i-ai spus asta ultima oară, Dumnezeului tău gândul? 2 "Ferice de cei săraci cu duhul gândirii caci a lor este deja Împărăţia cerurilor!" 3 "Până nu vă veţi reîntoarce şi veţi fi aidoma unor prunci nu o să puteţi intra în Împărăţia cerurilor."

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de colivie

Florile de pervaz aburesc ferestre
Privind triste florile sub cerul liber,
Nu simt primăvara
Tinerete renăscută-n sărutul efemer de fluture
Vara cu doina zumzăită de albina indulcită
Toamna ce le adoarme de frigul iernii rece
Doar câte o imbrăţişare prin zăbreaua de sticlă
Efemeră simţire cu amăgirea
Anotimpului de colivie
Fără arzătoarea secetă ce naste
Scrisori rugi pentru ploaie-n
Trilul păsărilor insetate,
Totu-i e neschimbat
Un tablou de flori-n camere inrămat
Vesnic anotimp de colivie
Flori de pervaz privind pe geam...
Aidoma unor copii bolnavi
Cai inhămaţi pedepsiti de a lor stăpâni...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Maculburg, se află în două minute că zorabul dăduse lovitura, dar trebui ceva mai mult timp spre a se căpăta certitudinea că-i atinsese pe preşedinte şi pe soţia sa. Lucrul deveni absolut limpede când cele douăzeci şi trei de posturi de observaţie dispuse în jurul vilei comunicară că nicăieri nu se înregistra prezenţa energică a preşedintelui, un om care, prin natura sa, simţea nevoia imperioasă de a da indicaţii, căci psihicul îi era aidoma unui puţ insondabil plin de directive contradictorii. Iar nevastă-sa, singura fiinţă în stare să-i ţină piept, nu-şi mai făcea auzit glasul pătrunzător ca un ferăstrău mecanic: semn fără echivoc de agonie.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1927, Carl Gustav Jung - odihnească-i-se inima în pace, pe tărâmul marilor vizionari - a constatat că locuitorii Americii de Nord deveniseră aidoma indienilor în aşa măsură, încât luaseră de la ei nu doar tenacitatea, idealul eroic şi fanteziile, ci şi caracterele fizice. Observaţia aceasta, de o natură foarte personală, îi fusese prilejuită în Statele Unite de muncitorii dintr-o uzină. Ca s-o facă "ştiinţifică", Jung cita în sprijinul ei numele aproape legendarului Franz Boas, care ar fi demonstrat că fiii de emigranţi născuţi în Statele Unite suferă, în înălţime, greutate şi mai ales dimensiuni craniene, nişte modificări destul de semnificative faţă de părinţii lor proveniţi din Europa.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sfântul Valentin

Nu un trandafir roşu sau o inimă catifelată –

Îţi dăruiesc o ceapă.
O lună învelită-n hârtie maronie.
Ea promite lumină,
ca o iubire care, cu delicateţe, se dezbracă.

Aici şi acum.
Te va orbi şi te va face să plângi cu lacrimi
ca o iubită.
Va deplasa reflecţia ta
într-o fotografie clătinată a durerii.

Încerc să fiu onestă.

Nu o carte poştală drăguţă sau o peţitoare.

Îţi dăruiesc o ceapă.
Sărutul ei înverşunat va rămâne pe buzele tale,
aidoma nouă,

[...] Citeşte tot

poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Plouă agonic în noaptea de Paşte,
şi eu mă simt mai necredincios
decât Toma.
Prin zidurile casei ploaia-şi croieşte
o cale aidoma.

Tencuiala clădirii se sparge
în stropii acizi
de ploaie fierbinte,
şi apa în mine se scurge
din ceruri morminte.

Fulgerul aspru pe cer făureşte
lumină din lumina
nesperatelor credinţe.
Natura întreagă amorţeşte
pierdută-n dorinţe.

Şi tunetul bate ca toba
spărgându-mi timpanele

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (21 mai 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!