a �ti pe de rost

Retractil, deseori ironic, mânios nu o dată – el era numai nedumerire. Nedumerirea Spiritului, care nu ştie ce rost are pământul. Ca să calce pe el oamenii, câţiva ani, şi apoi să fie înghiţiţi de el, pământul, şi transformaţi pe vecie în făină de oase şi culturi de viermi? Spiritul descins din alte lumi se umplea de oroare şi respingea, cu nedumerire, Materia acestei planete.

Eugen Jebeleanu în "Luceafărul" din 30 iulie 1977, Portretul actorului-poet Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, a cărei existenţă, în mod vădit, nu-şi avea niciun rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fel de Spania fără secol de aur, fără cuceriri şi nebunie şi fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre. Să fii dintr-o astfel de ţară, ce lecţie de umilire şi de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!

Emil Cioran în Ispita de a exista (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis-a-vis de stele

Plecările se succed
În şiruri nesfârşite
După legi rigide
Cu tristeţea aferentă

Şi spuneau cu rost
Strămoşii noştri
Primăvara când
Crapă mugurii
Atunci pleacă
Cei mai în vârstă
Dintre noi

Şi aşa s-au dus
Ai mei printre îngeri
În două primăveri
Consecutive
Iertaţi să fie
De-a pururea.

poezie de David Boia (16 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost ar avea să mă plâng că nu mai sunt tânăr? N-aş face decât să îngreunez o situaţie şi aşa dificilă. Să dau sfaturi, n-am chef. Şi nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienţa mea ce-aş putea spune? Poate, doar că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile mele

Când voi muri - izbavă din viaţă fără rost -
Două femei pe lume vor şti cândva c-am fost.

Una e mama... Alta, străină mi-i de sânge,
Pe catafalc sui-vor, mă vor privi - şi-or plânge.

Vor sugruma-n batiste regretele ce gem,
Şi s-or pleca spre frunte-mi, cu flori şi c-un blestem.

poezie clasică de Endre Ady, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos cuvântului

la 31 August - Ziua Limbii Române

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers,
un vers ce dă sens şi rost existenţial formalităţii cu nume de trup trecător –
(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie).

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.

mi-e sufletul o colonadă ce dă sens şi rost sufletului meu
în cuvânt
vers
lacrimă
Univers

... un univers în care

cuvintele ce se preling din ochi,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totem

De n-ai fi fost
n-ar mai fi rost,
pe-acest pământ
fără un cânt,
dar ai trecut
ca un tribut,
ai amprentat
un habitat,
cu glasul tău
ne-ai scos din hău
stând în balans
cu al tău dans
şi ne-ai prescris
cu love and peace!...
un bun concept,
fiind pe drept
ere întregi
rege-ntre regi!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stareţul Zosima: Şi n-are niciun rost să-ţi frămânţi sufletul, muncit de îndoieli, socotind vremurile şi soroacele, căci taina vremurilor şi a soroacelor n-o pot dezlega decât înţelepciunea Celui-de-Sus, prorocirile şi dragostea lui. Iar ceea ce după socoteala omului va să se întâmple cine ştie când, prin voia Domnului, poate se află chiar în prag, pe cale să se înfăptuiască. Amin, amin!

replică celebră din romanul Fraţii Karamazov, Amin, amin! de Dostoievski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate buchii mari, întortochiate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul lui Creangă. Era o carte fără imagini, încâlcită şi misterioasă. Învăţasem pe de rost aproape toate cuvintele normale, şi-n faţa mea era tot pâclă de nepătruns. Când deodată, într-o zi, ca-ntr-o scăpărare de lumină, i-am găsit cheia...

Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte câine

Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
şi cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu

Foarte pasăre am vrut
să-ţi adorm doar peste scut
lepădat şi început
de numai ce m-a durut

Foarte om poate-aş fi fost
dacă-aş fi ştiut vreun rost
ce este în tine os
şi ce este roşu-n, roz.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!