Muntii Neamtului

Ziua naţională

Alba-Iulia ne cheamă
cu un clopot de aramă
vechi de când era Mihai
cu ostaşii lui pe cai!

dar Unirea n-a durat
si Mihai e ingropat.
peste trei sute de ani
visul s-a-mplinit pe plai!

neamul meu intr-un razboi
cu ţărani-soldati eroi
cu un rege si-o regină
ţară nouă făuriră!

ROMÂNIA se numeste
Dunărea o -mprejmuieşte,
Munţii.... Marea.... Mureşul
Prutul.. Jiul... Someşul!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe văile cerului

Noaptea alunecă pe văile cerului,
să se spele în apele stelelor,
izvoarele o aşteaptă la răscruci,
vor să aducă munţii pe umeri.

Lumina se loveşte de piscuri,
zăpezile o absorb dar nu se topesc,
ieri am cuprins pe retină întregul
totul se prinde într-o horă
jucată după cântecul păsărilor,
nu mă recunosc şi îmi caut drumul
de trecere prin umbre
pe care le destram.

Când o să ajung la templu
soarele va răsări
şi oamenii vor prinde aripi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc această ţară

În tine, Românie,
ţară legendară,
Trăiesc cu bucurie,
nu mai plec afară.
Aici câmpia mă hrăneşte
atunci când sunt flămând.
Izvorul, setea-mi potoleşte
de soarele arzând.
Când am fost înstrăinat
şi dorul tău am dus,
La tine tu m-ai chemat,
eu la inimă te-am pus.
Aici îmi este locul,
în munţii tăi de piatră.
Aici îmi port eu portul,
iubesc această vatră.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta, frumoasă Românie

Românie, plai sfânt cu văile-nflorite,
Cu line dealuri, mângâiate de lumină,
Cu munţii falnici, cu tâmplele albite,
Ai coborât din cer a raiului grădină.

Pune-ţi strai nou de mare sărbătoare,
Şi coroniţă cu flori de câmp şi iasomie,
Încinge-te cu tricolorul la hotare,
Căci azi e ziua ta, frumoasă Românie.

De ziua ta, să străluceşti în lume,
La piept strângându-ţi fii şi visul milenar,
Încununat de glorii, să fie al tău nume,
În veci şi-n astă sfântă zi de Centenar!

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcia ce-si asteapta muntele

Infipta-n pleoapa iguanelor,
In fiecare zi desenam
Un munte
In scorbura unei salcii,
Pana cand am epuizat
Toti muntii,
Dar imi mai ramasese
O singura salcie a carei betie
N-o infiasem inca.

Acum
Aud o ureche ascultand,
Pipai un deget mangaind,
Gust niste buze sarutand,
Si, treptat, treptat,
Imi dezbrac scorbura carnii
In tipatul amar si aspru
Al salciei
Ce-si asteapta muntele.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

astfel,
călcând în timp alb,
vin cerbii, călugări ai pădurilor,
şi-ngenunchează în faţa ta,
Ţară.
munţii şi fluturii tăi
îţi vin înainte,
istoria, cântecul şi apele,
în rugă.

spală-ţi inima, Ţară,
fă-ţi trupul curat,
căci pe el vor merge
copiii de cerb,
copiii de munţi,
copiii de fluturi,
copiii de ape,
copiii de cântec.

e timpul, Ţară,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Cuvintele sunt grunjii de culori,
Reflexe din jăratecul latent,
Esenţe vii, nescuturate flori
Şi semne unui sens incandescent.

Ce-i risipit, cu ele mi-l adun,
Ca într-o stemă, şesuri, râuri, munţi.
Câmpul real pe care-l recompun,
Spre piscuri virtuale-ntinde punţi.

Şi se-ncheagă-un tânăr univers
Şi singular în fiece cuvânt.
Miracolul acesta e: un vers,
Cristal şi undă în care mă cuprind.

Sau mă aleg cu aburul suflat
În dimineţile de martie
Pe iezere - oglinzi în care bat
Munţii cu stelele şi codrii patriei.

poezie clasică de Emil Giurgiuca din Poemele verii (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele-ntuneric

În mine iarna seamănă-ntuneric,
Schelete de zăpezi cu trupul sferic.

În codul roşu cu zbatere albastră
Un pumn de sânge-i nemăsura noastră.

Vreau să merg cu răsăritu-n gând
Cosind cu dinţii paşii din mormânt.

Un snop de răni pe-o torţă de făină
Poartă îngerii pe umeri de lumină.

Pleava de stele intră în ogradă
Pe roata timpului rămasă-ntr-o obadă.

Cu şira degradată se-ncruntă orizontul
Să cotropească marea şi munţii, ca netotul.

Aşa intrăm în marele-ntuneric
Împingând zăpada cu scheletul sferic!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

nu tăiaţi pădurea verde
Eminescu-n depărtare..
mă intreabă... unde-i codrul?
ii răspund... e la vânzare

mă intreabă tata-n noapte
unde sunt salcâmii mei?
ii răspund... ii taie hoţii...
cei de azi si cei de ieri

mă intreabă fiica mare..
unde-i zestrea de goruni?
ii răspund.. o taie unii..
dar eu cred că sunt nebuni..

defrişaţi.. golaşi in ploaie..
munţii noştri... dragi Carpaţi
pleacă si ei să muncească
c-au ramas cam dezbrăcaţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se coc iubirile

Toamna se coc iubirile şi ies din noi
În coşul burduşit cu stele şlefuite,
Miroase-a tescovină proaspătă-n butoi,
În biserici sunt păcatele sfinţite.

În cazarma aripii înşeuată-n zbor
Munţii se văd, zidire stătătoare,
În vârtejul inimii al meu cocor
E hrănit cu boabe îndulcite-n soare.

Gândul mi-l aşează în caleaşca veche
Şi trecem bucuroşi prin frunzele târzii,
Stelele s-adună pereche cu pereche
Ca să procreeze din lumini copii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!