Kant, Immanuel

gust

Gustul este facultatea de apreciere a unui obiect sau a unei reprezentări printr-o plăcere sau neplăcere, fără niciun interes. Obiectul unei astfel de satisfacţii se numeşte frumos.

definiţie celebră de Immanuel Kant în Critica facultăţii de judecare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea inexplorabilă prin care existăm nu e mai puţin demnă de veneraţie pentru ceea ce ne-a refuzat decât pentru ceea ce ne-a acordat.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-ţi asigura propria fericire este datorie (cel puţin indirect), căci nemulţumit de propria-ţi stare, copleşit de multe griji şi în mijlocul unor trebuinţi nesatisfăcute, ai putea deveni uşor o mare ispită pentru violarea datoriilor.

Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor, Trecerea de la cunoaşterea morală a raţiunii comune la cunoaşterea filosofică (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi trăim într-o epocă a disciplinării, culturii şi civilizării, dar suntem încă departe de epoca moralizării. În starea actuală a oamenilor putem spune că fericirea statelor creşte o dată cu mizeria oamenilor.

Immanuel Kant în Despre pedagogie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea este starea unei fiinţe raţionale în lume, căreia, în întregul existenţei ei, totul îi merge după dorinţă şi voinţă, şi se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, precum şi cu principiul esenţial de determinare al voinţei ei.

definiţie celebră de Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Dialectica raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o ştiinţă ştim adesea numai cunoştinţele, însă nu ştim lucrurile care sunt reprezentate prin acestea; deci poate să existe o ştiinţă despre ceea ce cunoaşterea noastră nu reprezintă nicio ştiere.

Immanuel Kant în Logica generală, Perfecţiunea logică a cunoaşterii după modalitate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri umplu sufletul cu veşnic nouă şi adâncă admiraţie şi veneraţie cu cât mai des şi mai stăruitor gândirea umană se îndreaptă spre ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea umană în mine.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice (1788)
Adăugat de RADU NICULESCU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înseamnă că sufletului meu, un singur lucru îi rămâne de venerat: Kant!

În acest sens universal, domeniul filosofiei, poate fi redus la următoarele întrebări: Ce pot să ştiu?, Ce trebuie să fac?, Ce pot spera?, Ce este omul? La prima întrebare răspunde metafizica, la a doua, morala, la a treia, religia, iar la ultima, antropologia.

Immanuel Kant în Logica generală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să analizăm enunţul lui Kant (cărţile "Logica generală" şi "Critica raţiunii pure" le recomand spre lectură): Ce pot să ştiu?, [...] | Citeşte tot comentariul

Tot ce dictează natura este bun pentru o anumită intenţie. Întreaga natură, în general, nu este de fapt nimic altceva decât o coeziune de fenomene după reguli: şi nu există nicăieri lipsa de reguli.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri umplu sufletul de o admiraţie şi de un respect ce se reînoiesc mereu şi care sporesc pe măsură ce gândul revine la ele mai des şi se opreşte mai mult asupra lor: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din lăuntrul meu.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!