GRI

Eul pe care eu îl cunosc nu ştie suficient pentru a şti că nu ştie suficient. Se crede un cristal luminos, când, de fapt, e în mare alcătuit din nuanţe gri... Eul care cred că sunt e doar ceea ce-mi spune eul despre mine, o foiţă fragilă care acoperă o imensă mare interioară.

James Hollins în De ce oamenii buni săvârşesc fapte rele?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, voia ta

Doamne
Câte priviri şi suflete
Zac în estuarele gri
Ale universului
Şi ce ploi viscolesc
Nopţile verzi
Ale ochilor
Ce nu văd
Ignoranţa
Doamne
Câtă linişte şi împăcare
Bate-n ţărmul uitat
De bejenii
Şi ce reguli bizare
Zgârie crezul
Fragilelor iluzii
Ce strălucesc
Sub călcâie
Doamne
Voia ta a fost făcută.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din haos iar în haos...

... s-a stins o lumânare în clipa prinsă-n zbor
de mâţa pe spinare şi arma la picior
şi trece printre dealuri ecoul trist şi gol
de ape şi de maluri şi vite în ocol

din larma dimineţii se naşte-o nouă zi
cu umbre de tristeţe pe nori de ploaie gri
şi curge lin la vale în unde amărui
mereu pe-aceiaşi cale, mereu a nimănui...

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acordurile neluminate

Pe acorduri de chitară
Să ne lăsăm atinşi de migdale
Zborul de sus, aripa te doare,
Cerul se deschide...
Pe inimi de stele
Poeme ai scris
O viaţă la geamul durerii s-a prins
Sunt viaţă... sunt ger...
La noi este unda,
Vibrează de doruri şi taină secunda
Schimbată voi fi din albă în gri;
O toamnă de vieţi arămii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Ieri m-am visat pe culmi cu cerbi
Ce-n pante-şi caută culcuşuri
Iar lupi în cete gri veneau
Parcă mânaţi de duhuri

Eu m-am speriat şi am fugit
N-am vrut să văd dezastrul
Şi m-am ascuns sub ram de pin
În loc oprindu-mi pasul

Pe-o stânca-abruptă se-nalţă
Frumoasa mănăstire
Încerc să urc, dar Dumnezeu
Dă ora de trezire...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino, când luna, petală ofilită,
Pluteşte-n amurgul primăverii, sidefiu,
Vino, cu braţele întinse să mă cuprinzi,
Vino, cu buze care promit un rai mieriu.

Vino, pentru că viaţa-i un fluture plăpând
Prins în păienjeniş de ani spre a se pierde –
Şi-n curând noi doi, azi fierbinţi şi făr'-astâmpăr,
Vom fi doar două pietre gri în iarba verde.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba
Sumbru-ţi este versul şi fără de speranţă,
Priveşti prin umbre gri, a chipurilor mutră,
Acolo,, undeva" în,, gând" un strop de viaţă
Tânjeşte doritor, la-ndestularea mută!

Prin marea de fracuri, tânjeşti după pădure
Căci despuiată e, în negura furtunii,
Nimic nu mai este, nici trilurile sure
Doar cerul plumburiu, acoperişul lumii!

Prin perdeaua de fum e oxigenul verde
Ce s-a risipit pe a drumului cărare,
Doar cioturi mai vezi şi totul se va pierde,
Umbrele negre distrug tot, pădurea moare!

Aş vrea să fac toiag pentru nemernici
Şi să îi rup în două pentru prădat,
Distrus-au o ţară, în chip de cucernici
Sugând seva, poporului înfometat!

[...] Citeşte tot

Marilena Dumitrescu (19 februarie 2020)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că nu ştiu a vă primi
cu plâns rece
faţă gri
cu machiaj
şi anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzaţi doamnă
că nu ştiu
şi nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzaţi doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic început de vară

E toamnă-n început de vară, cu ceru' aproape în umbre gri cu alb
Şi doar arar cu câte un franjurat de azur, ce-n tonuri vânăt se topeşte
Cu ropot în şiroi, plesnind pământ, torent spălând asfalt în spume dalb
Într-un amestec rece cu pluş cald, sub câte-o rază, ce ochiul o zăreşte...

E bolta un ocean de adâncuri sumbre, înalte, stând să se prăvale
Doar după o boare de dogoare, se începând cu o caldă, fină adiere
Şi apoi cu o rafală de niciunde, purtând multul praf din deal la vale;
Cu rupt de crengi de frunze verzi, zgomot de table... rugi, priere.

Răzbate parcă-n haos voce în iureşul de voci în vânt printre şuvoaie
Şi multe muşte în roi apar ca dintr-un stup, libidinoase în atingeri...
Începe iar să curgă cer; pământ se face o apă din ocean, din ploaie
Ce ţine, ţine... Apoi albastrul clar, curat, răzbate vânătu-n împingeri...

... Doar pasager, că răzbunarea vine scurt, e fără leac, neîncetată....
Dispare raza stăbătândă; o pâclă albită e bleul, gri din nou se colorează,
Lăsând şuvoaie în dâră depresivă, în piept, mintea o făcând înceată...
O fi în fond un semn că totul e nesigur; natura încă-n lume-i trează!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neclintire

Piatra a amuţit.
Niciodată
nu se va mai opune
vântului.
Niciodată
nu va mai propti
apele.
Niciodată
nu va mai vorbi
timpului.
Niciodată
nu va mai crăpa
în buza gerului.
Niciodată
nu va mai străluci
în arşiţa verii.
Niciodată
nu va sucomba
în culoarea gri...

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!