+femeie +de +casa

Simplu spus e iubire

pentru cea mai frumoasă femeie am zis nu voi mânca azi acasă
nu-mi voi face ochii nici părul nu va mai fi fratele meu
nimeni nu mă va putea convinge nu-mi pasă
că toate lucrurile se-ntâmplă la fel mai puţin eu

nu mă voi deda la dulce până când dragostea nu va intra în Ierusalim
da pe fiul unei măgăriţe care ştie vorbi omeneşte
din spatele meu diavolul pus la patru ace şi slim
mi-a zis nu-i păcat cât dorinţa pentru bine şi rău înmulţeşte

apoi a început să cânte îl auzeam jos în stradă
poveşti despre dumnezeii vechi şi cei noi
inima mea nu înceta în orice casă pom ori copil să te vadă
mintea mea nu înceta să compună poemul lumii de doi

ca un dans nemaivăzut şi pe care nu oricine poate să-l preţuiască
ah ce păr ai iubito şi ce zâmbet dimineaţa mereu la cafea
moartea bâjbâia printre perne până viaţa iar să o dumirească
pentru toate există cuvinte dar nu şi pentru dragostea mea

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deces provizoriu

în căruntul hârtiei sunt uneori emanaţii finite de grai,
cuvinte cioplite-n vorbă
îţi făceai cruce pe bustul tău muntos din pricină de ţâţe
timpurile unei clipe iniţiau un zeu absurd
în apele lui se scălda cerul tavanului de fum,
acel molcomind din luleaua bunicului în odaie,
broderie sacră de-amintire

acolo, în aducere aminte, sunt un copil cu joaca atârnată de gât
femeie, nu te-aş fi recunoscut de te vedeam pe-atunci
uzi de păcat azi
ne întâmplăm cunoaşterea în formele de relief ale umbrelor noastre

cuvintele ne trimit scrisori din pustiu de celuloză
întru ele cucerim teritorii de alb
oşteni de cerneală mor, pavând cu trupul propriu
drumul către învierea-n interiorul următoarei missive
zeul absurd dănţuieşte în apele lui,
din ele ies ochii ce vor imerge-n lectură

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă femeie

Am întâlnit, în unica mea zi din viaţă,
cea mai frumoasă femeie din lume;
nu are nume, nu are casă, nu deţine avere,
doar o privire care descumpăneşte stelele.
Mi-a adus în unicul meu sălaş, pe care numai eu îl locuiesc, o mare fereastră
prin care lumea se uită cu mirare la mine,
această necontenită stare
recunoscută ca unica mea zestre.

Mă scald în tăul luminii cu ea împreună,
necurmat,
culeg de pe marginea necuprinsă
câte o scânteie care fulgeră prin a hăului foc;
colind nevindecatele tristeţi şi extazuri
ce s-au rătăcit peste neînvinsa mea sarcină
şi, ca într-un carusel nestăpânit,
mă rostogolesc.

Am întâlnit în singura mea viaţă
o femeie ca o peniţă de scris -

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încropescu

Trage Încropescu poarta
Mai să-i rupă o ţâţână;
Poarta cam face pe moarta...
- Încuiată să rămână!

Sau nu crede că se poate
Sprinten peste ea să sar.
Blestemata se socoate
Că-mi va fi acum hotar.

Hotărât de-a-ncălecatul,
Şuierând vreo trei "zicale",
Sigur că nu-l vede satul,
Porţii îi dădea târcoale.

- Aburca-m-aş eu pe tine
Tropotindu-te-n picioare...
De nădragi-mi cad în vine
O să pic mai la strâmtoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate... nu te-aş fi pierdut...

Ce frumoasă eşti, iubito!
Of, Doamne, de-aş fi văzut,
Toate astea, mult dorito,
Până să te fi pierdut...

Ce senină ţi-e privirea,
De când eu, un derbedeu,
Nu-ţi mai răneşte iubirea,
Văzându-te un trofeu.

Şi ce zâmbet ai, femeie,
Tot haosul lumii-l frângi,
Of..., de-aş fi avut idee,
Nu te-aş fi făcut să plângi.

Cât regret! Dar n-are rost...
Anii nu-i mai pot întoarce,
Să-ţi zic: "Nu iubi un prost!
Că de lacrimi te va stoarce."

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Cât de trist este să fii femeie!
Nimic pe lumea asta nu-i mai ieftin.
Băieţii, asemeni unor Zei căzuţi din Paradis,
Stau sprijiniţi de uşă.
Inimile lor înfruntă cele Patru Oceane,
Vântul şi praful a o sută de mile.

Nimeni nu-i bucuros când i se naşte-o fată:
Prin ea familia nu obţine mai multe provizii.
Când creşte mare, stă ascunsă-n camera ei,
Temătoare să privească-n ochii unui bărbat.
Când părăseşte casa părintească nimeni nu plânge –
În grabă, ca norii după ce a stat ploaia.

Îşi înclină capul şi-şi ascunde faţa,
Dinţii apasă pe buzele ei roşii:
Se înclină şi îngenunchează de nenumărate ori.
Trebuie să fie smerită până şi-n prezenţa slujnicilor.

Dragostea lui e la fel de îndepărtată ca stelele de pe cer,

[...] Citeşte tot

poezie de Fu Hsüan, 217–278, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminism ancestral

odată ce ai ajuns aici
doboară-ţi limitele
înfrânează-ţi poftele
spală-te cu apă rece pe obraji
şi pune-ţi pe cap basma curată
scuipă-ţi în sân
fă-ţi trei cruci
ascunde sub fuste
cuţitul ăla cu două tăişuri
moştenit din străbuni
aruncă lăturile peste gândurile negre
şi ia seama limpede
la tot ce se va petrece în jurul tău
sunt câteva sfaturi pe care le-ai primit
cum că roşul e musai să fie ucigaş
intenţiile pelerinilor cu care te vei găsi pe drum
le ghiceşti după lucirea ochilor de sub glugă
femeile atrăgătoare la înfăţişare
pot fi cinstite nu numai în somn
şi pe cât de neîmblânzit îi e calul

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum gândeşte un bărbat în zilele noastre

Eu sunt şef la mine-acasă!
Da, sunt şef de şef, nu glumă!
Dar de când cu internetul,
Nu-mi merg lucrurile strună.

Când mă plâng că-mi este foame,
Soaţa-mi zice:
- Stau pe CHAT! Ţine cură de slăbire!
Eu de şunci m-am săturat...
(Şi îşi plimbă silueta mai decât un top-model)
Coapsele îşi modelează,
Îşi arată sânul ferm...
Zic eu:
- Vrei ceva, iubito?!
Zice ea:
-Vreau bani, bărbate,
Că de la o vreme-ncoace
Spui mereu că nu se poate...
Ba că ţi-au oprit din leafă,
Pentru pierderi din profit,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin şi tristeţe (II)

E greu să exişti pe lumea asta făr-a fi băgat în seamă.
Toate celelalte lucruri se suportă mai uşor. O duşcă, două, trei –
şi impulsul de a sta şi de a gândi de unul singur revine.
Nimic nu se poate împotrivi zumzăitului
de fond, de-aceea apare deodată miracolul
de-a te fi născut şi de a te holba la un pahar. Iar munca
(pe omul care-i singur nu-l duce gândul la muncă)
devine iarăşi credinţă, credinţa de-a crede că suferinţa e numai bună
pentru a te concentra şi-a medita asupra ei. Şi nu trece mult timp
şi ochii nu mai privesc nimic în particular, întristaţi, parcă orbi.

Dacă acest om se ridică şi pleacă acasă să se culce,
el va arăta ca un orb care s-a rătăcit. Oricine
ar putea sări de nicăieri şi lovi cu brutalitate.
O femeie – frumoasă, tânără – ar putea fi văzută
sub un bărbat pe stradă, gemând
în felul în care o femeie a gemut odinioară sub el.
Dar acest om nu vede. El se îndreapă spre casă să se culce
şi viaţa nu devine nimic altceva decât zumzetul tăcerii.

[...] Citeşte tot

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principele iubeşte doar femeile foarte frumoase, la fel sluga lui

Noaptea se întâmplă mereu lucruri mari
din dulap iese zăpadă
căzând
sau un pumn de flori şi se revarsă printre lucrurile ei intime
locuiam cu un om care nu ştia cine era ea
o chema de născută cumva exotic ca şi cum ai striga pe nume o picătură de parfum
cu adevărat frumoasă era cum eu nu dar
ştiam
de ce i se spunea ei miss primavera
într-o zi mi-a lăsat pe un taburet coroniţa ei de argint
casa era plină de zăpadă
şi de flori
primăvăratice
foarte frumoase
pielea ei netedă şi fină mirosind aşa ca migdalii şi ca merele
Căprioara
de fapt o chema "pădure"
nu vă spun numele ei
= da silva =
ştiam că se născuse să o iubească bărbatul meu că într-o zi mă va părăsi

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!