+dor +de +parinti

Unui întreţinut

Nu-i un fiu din cei cuminţi,
Munca nu-i plăcu, nici cartea...
Da-i respectă pe părinţi:
Totdeauna le ia partea.

epigramă de Giuseppe Navarra din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Post-campionat de fotbal (South Africa 2010)

După atâtea meciuri grele,
Cu faze, goluri berechet,
Acel ecou de vuvuzele
Mi-a pus în suflet un regret ;

Pe vremea când eram copil,
Lovind băşica pe maidane,
Ai mei părinţi, driblând subtil,
Câd mă vedeau făceau baloane,

Plin de talente, fiţe, fente,
De-atunci i-aveam la deştu' mic
Pe Torres, Klose, pe Llorente,
Ronaldo... era mizilic,

Dar tata, sictirit de moarte,
Cînd eu aveam un viitor (!)
Dorea să pun mâna pe carte
Decât o minge la picior,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu dovedeşte că asiaticii, europenii, negrii şi americanii s-au născut din părinţi diferiţi. Pielea, părul, talia şi alte trăsături s-au schimbat, pe când interiorul a rămas acelaşi. Temperaturile diferite, calitatea nutriţiei şi răul sclaviei, iată cele trei cauze care au dus la degenerarea acestor animale.

citat din Georges-Louis Leclerc de Buffon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râvnit popas

De unde vii, mărită Poezie?
Din ce fel de părinţi ai fost zidită?
Râvnit popas, sfinţită-mpărăţie
E casa ta, în aur poleită!

Să-ţi fie codru' verde vrednic tată?
În pântecele mării-ai fost crescută?
Eşti dar de viaţă, pruncă alintată,
Avere-mi eşti, durere înnăscută!

Ţi-e frate vântul, ploaia ţi-este soră?
Mestecenii, vecini de viţă-aleasă?
În chip de-mbietoare auroră,
Clădeşte sufletului nostru, casă!

poezie de Valeria Merca (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea sunt întrebat de părinţi ce sfat le pot da ca să îşi ajute copiii să devină interesaţi de ştiinţă? Şi eu am doar un singur sfat. Daţi-vă la o parte din calea lor! Copiii se nasc curioşi. Noi petrecem primul an învăţându-i să meargă şi să vorbească şi restul vieţii spunându-le să tacă şi să stea jos. Aşa că... tu doar dă-te din calea lor. Şi ştii ce să faci? Pune lucruri în jurul lor care să-i ajute să exploreze. Ajută-i să exploreze...

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi
Şi flori şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi
În capete savante!...
Poeţii ritmului sărac
Slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac
Pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi
Iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,
Expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri
Şi tuturor dau veste

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În port

Emis – tânăr, douăzeci şi opt de ani –
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să înveţe tainele comerţului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,
a murit îndată ce a ajuns la ţărm.
Înmormântarea lui sărmană s-a făcut aici.
Câteva ore înainte să moară a murmurat ceva
despre "acasă", despre "părinţi foarte bătrâni."
Dar, nu a spus lămurit unde înseamnă acasă
în marea lume panelenică.
Mai bine aşa; pentru că în acest fel,
deşi zace înmormântat în acest port,
părinţii lui vor trăi cu speranţa că el trăieşte.

poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăriţa

În sfânta mănăstire de-ai mei părinţi zidită,
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,
Acoperit de zdrenţe, de ani împovărat,
Îndur sub bolţi de jale o soartă urgisită.

Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,
A ţării mândră Doamnă - dar lumea m-a uitat -
Şi-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvâcneşte şi sângeră rănită.

Căci viaţa mea în lacrimi şi-a oglindit izvodul
De când cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a să înfrunte păgânele urdii;

Din şea îl prăbuşiră hangerele haine -
De-atunci cad în ruină măreţe curţi pustii
Şi eu îmi rog sfârşitul, dar moartea nu mai vine.

poezie clasică de Mateiu Caragiale (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aruncaţi trecutul...

Ani mulţi s-au adunat în urma mea,
nu fac acum bilanţuri efemere,
dar cred că am lăsat câte ceva
din frământări, din chinuri şi durere.

Cărările umblate s-au schimbat,
n-au mai rămas decât în amintire,
dar, Doamne, oare nu ar fi păcat
să ne-aruncăm trecutu-n cimitire?

În viaţa noastră ce ar mai conta? –
dacă-am uita de casa părintească,
sau şcoala sfântă care ne-nvăţa
să ne mândrim cu glia strămoşească.

Ce să mai zic despre părinţi şi fraţi? –
că am trecut prin viaţă împreună...
Cum să rămână peste timp uitaţi? –
în suflete sunt zestrea cea mai bună!

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Fir urzit cu gânduri fine este dorul.
Răsfăţat de-a lui putere nu-ţi dă pace.
Bântuie ca o fantomă şi sufletul -l răvăşeşte.
Vraja lui plăcere şi durere ţese.
Stropit cu lacrimi uneori sporeşte a lui simţire,
Stârneşte –n noi patimi şi dorinţe.
Se ostoeste doar când a lui chemare,
Înlătură în grabă marea şi oceanul,
Muntele şi dealul, ţara şi oraşul,
Să vezi, s-auzi persoane ce în suflet porţi.
Ne pui pe drumuri fără de zăbavă,
Să potoleşti al nostru foc, care mocneşte
Pentru copii, parinţi. prieteni ori iubiţi,
În revederi, îmbrăţişări şi sărutări te stingi.
Grăbit apoi te-ntorci la locul tau ştiut.
Cu noi trăieşti ca iedera cu plopul.
Etern, singuratic şi neasemuit în lume eşti.
Dor ce ţii legat destine....
Dor, dor, dor de toate şi de tot.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!