zis

Autoepitaf

Aici se află Paul Léautaud,
Mai cunoscut: Maurice Boissard.
În scris şi-n vorbă fără fard,
Avut-a parte de blesteme.
Când l-îngropau: "E prea devreme!"
Au zis câţiva, dar, spus pe şleau,
"E prea târziu", cei mulţi gândeau.

epitaf de Paul Leautaud din Jurnal literar, 1893-1956, traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unitatea de margarete

Mai ţii tu minte cu mergeam pe linii
eu pe un una.. mă ţineai
tu pe alta... te ţineam
şi dintr-o dată
au dispărut sub munte.
Şi mi-ai zis că e o unitate militară
şi că pe aici vin în depozit
inimi cu care se aruncă
sângele în oameni.
Apoi am cules margarete
de lângă un tren
înflorit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La primărie

azi i-am zis că ne-am ars
cu adevărat
nu am mai recitat poezie în piaţa lui creţu
la primărie
unele acte ca muze sunt absolut necesare
-n piaţa
libertăţii pictorii sunt mai rari

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Eminescu

Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti
ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaşti
şi nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de faţă.
Mihai, tu care eşti mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înţelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
şi miezoasă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvind un colţ de Rai, zis România

Bat clopotele-n turla catedralei,
Vestind un veac de la reîntregire;
Precum în Alba-n Ţara Românească
Şi în Moldova, semn de pomenire.

Croit-au 'naintaşii mândră ţară
Cu-Ardealul alipit la principate,
Cu naţii felurite-ntre hotare,
Trăind neprigonite-n demnitate.

În tot acest răstimp, sărmana gloată,
Decenii de-mpilări, nesiguranţă,
A trebuit să-nfrunte, fără crâcnit,
Păstrând în gând de neclintit speranţă.

Batut-au drum la potentaţii vremii...
De-atâţia ani sătui de mers cu jalba,
Sub steag uniţi, luând destinu-n mână,
Glas dat-au Rezoluţiei la Alba.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu (decembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul

Tu eşti atât de obosit încât
de peste tâmpla ta reci zale
mult zuruind decad urât
spre gura dumitale.

O tu ţi-ai pus armura sus.
De ce tocmai pe chip?
De ce zâmbind, de ce sedus
şi aur şi nisip?

Ce-aveai să spui de mult ai zis
Azi, nu se înţelege
că trupul tău frumos ucis
ne este nouă lege.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea gălăgiei

Ce faci îngere aici?
Îţi ţin locul muritorule...
Ce îmi ţii???
Ce?
Nimic!
Am zis doar că ţi-am răcit locul!
Ce?
Nimic!
Prea multă gălăgie dă liniştea!
Nu aud! Chiar nu aud nimic!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bani de cheltuit

Fără să i se pună vreo întrebare
cel care înverzea şi se ofilea
dădea răspunsuri.
Ah muzică, tu,
tu eşti un răspuns
dar nimeni nu ţi-a pus nici o întrebare.
Spre dimineaţă, îngerul
m-a întrebat dacă există vreun om.
I-am zis: Eu cred că în mod sigur există un om.
Dar eu nu sunt el.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Am să-ţi spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îţi spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.

Ştiu că acum citeşti atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convergenţă

Fie A(n) real, să zicem
dintr-un şir indian.
Mai luăm cu falsă sfială,
o A, reală
aleasă cu socoteală.
Considerăm apoi, un pitic
Epsilon zis,
suficient de mic.
Dacă A(n) minus A,
nu poate elonga
pe Epsilon-pitic,
zicem fără tocmeală
că este potriveală,
că A(n) tinde la A
deci, se pot cununa.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!