umplut

Oare iubirea?

Când uiţi dimineţile deschise,
Păşesc uşor să nu-ţi tulbur somnul.
Sunt nopţi când
Cerul se adânceşte în suflet
Şi stelele luminează visele.
Porţi povara inimii
Şi timpul care
S-a jucat cu viaţa ta.
E multă lumină acum...
Oare iubirea ţi-a umplut noaptea?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sferele

Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foşnet stins de şal...

Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!

Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...

Tăceam. Apoi şi firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
...

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferi violet...

Nuferi violet ai pus la macerat
Într-o cupă cu îngheţată
Ai admirat ikebana creată...
Nuferi violet stropiţi cu cerneală de caracatiţă
Ai prins în postavul din geam
Şi i-ai dirijat pe tapetul de fum...
Nuferi violet mi-au umplut saci de gânduri
Nuferi violet s-au pitit printre rânduri...

poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre

O pasăre foarte-apropiată mie
- un fel de rudă -
mi-a indicat un izvor ascuns în pădure,
de nimenea ştiut pâna atunci.

Am gustat din el
si m-am umplut de frunze.
Doua veveriţe mi-au sărit pe umăr,
iar izvorul însuşi
mi-a încolăcit picioarele
ca o buruiană limpede.

Am stat aşa pâna seara.
Apoi pasarea mi-a anunţat
sfârşitul tinereţii.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfere

Se însera. Stam singur pe dealul meu natal.
S-a auzit în preajmă un foşnet stins de şal...

Eram în largul lumii ca un atom pierdut.
Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!

Tăcuse universul ca la un semn. Curând
Se auzeau în preajmă doar ierbile crescând...

Tăceam. Apoi şi firul de iarbă asculta,
În sfere depărtate cum cântă cineva...
,,,

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci înţelepciunea e plină de restricţii: să nu faci, să nu dregi, să te abţii. Or, dacă reţinerile ar avea valoare, ar însemna că eu am fost de mic înţelept. Lipindu-mă de ziduri, stând mereu în defensivă, am făcut ce recomandă înţelepţii. Şi ce-am reuşit? Să trec nişte "bălţi". Am pierdut nenumărate ocazii de a ieşi din bârlogul vieţii interioare. M-am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înţelegerea ireparabilului.

Octavian Paler în Deşertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ciudă că plâng aşa de uşor... aşa m-am născut... aş vrea să mă pot abţine... nu pot, mi-e imposibil, îmi trece prin cap că probabil am umplut nişte pahare degeaba şi sunt oameni pe pământ care mor de sete... Dacă toată omenirea şi-ar strânge lacrimile în pahare, cam câţi oameni s-ar salva de la moarte?

citat din Oana Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matuşa Tamara şi Unchiul Sam

- M-am descurcat cum am putut
Şi-am umplut de cash cămara,
Pe-atunci norocul absolut
S-a numit tuşa Tamara!

- Eu m-am orientat mai bine,
Asta n-a inţeles Adrian,
Cine te poate susţine
Mai abil ca Unchiul Sam?

poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe atunci, nu ştiam că cea mai mare parte a istoriei e croită nu de sabie, ci de cruce. Marii cuceritori ai lumii au invins cu adevărat doar acolo, unde Biserica a pus stăpânire pe sufletele celor învinşi. Iată de ce, în timpuri de restrişte, agresorii lovesc mai întâi în lucruri sfinte, ca omul să rămână fără Dumnezeu, iar golul din sufletul lui să poată fi umplut cu întuneric.

Aurelian Silvestru în Fărâme de suflet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi lumea s-a umplut de asigurări şi asigurări, dar, fiind depărtată de Hristos, simte cea mai mare nesiguranţă. În nici o epocă nu a existat nesiguranţa pe care o au oamenii contemporani. Şi deoarece asigurarile omeneşti nu-i pot ajuta, ei aleargă acum să intre în corabia Bisericii, ca să simtă siguranţă duhovnicească, căci văd cum corabia lumească s-a scufundat.

Paisie Aghioritul în Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!