Poezii despre tradat, pagina 15
Născut pentru cer...
Născut pentru cer dar trădat ignoranței,
Cu firea încriptată în zarea speranței
Și ochii predați benevol discrepanței
Urzite-n războiul dintre bine și rău;
Cu visul pe Stâncă și capul în hău,
Prin beznă-și sădește tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert și neclar
Ce-așteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit și umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău și-un ritm pentru bine...
Când torțele minții în mâini de cleștar
Se aprind să-și reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieții pahar
Ce înalță stindardul chemării divine
Plecându-și genunchii și ochii-n Dreptar
Să-și capete odihna primită prin Har,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre dușmănie
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubirea de tată a lui Syrophanes
Undeva în Egipt trăia un om bogat
Făcuse avere multă pentru al său băiat.
Să-i ofere totul, fuse a lui dorință,
Frumos îl educase în cinste și credință.
Mândru era Syrophanes de băiatul său
Încet, trecură anii, și-ajunse apoi flăcău
Părea îndemânatic, cu bun simț mereu
Crescuse un bărbat, nu orice derbedeu!
Însă viața....... viața nu e cum vrem noi,
Uneori ne dă de toate, alteori ne dă-napoi
Și uite așa și Syrophanes, întâlnește ghinionul
Flăcăul și-l prăpădește, se duse în cer la Domnul.....
Omul ca ființă, știe doar când s-a născut
Dar când vine moartea, e greu de prevăzut
Și uneori e nesătulă, s-atinge și de tineret
N-are pic de milă, nici vorbă de regret
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (26 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sculptură
- poezii despre timp
- poezii despre copilărie
- poezii despre arte plastice
- poezii despre mândrie
- poezii despre durere
- poezii despre dorințe
- poezii despre Egipt
Trandafirul albastru
Un grădinar idealist,
Muncind cu pasiune
A devenit specialist
Curent, cum azi se spune.
Avea-n grădină multe flori
Din cele mai frumoase,
Puse pe soiuri și culori,
În rânduri aspectuoase.
În mozaicul natural
Nimic nu contravine
Și orice element floral
Era cum se cuvine.
Și orice analizare
Exigentă s-a făcut,
Această realizare
Impresiona plăcut.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre flori, poezii despre trandafiri, poezii despre botanică, poezii despre admirație, poezii despre natură, poezii despre idealuri, poezii despre frumusețe sau poezii despre devenire
În lume
Inspirată de Marele Eminescu, pe care l-am visat după ce am editat volumul "Eminescu - Simbolul Națiunii Române".
A venit în vis, era necăjit și eu nu l-am recunoscut. A rămas mirat că nu l-am putut vedea de sub suferință. A zâmbit și toată durerea s-a dat la o parte. Când a căpătat chipul său de la 19 ani, eu eram cea confuză. Nu știam ce să-i spun. M-a rugat să scriu ceva. A doua zi am scris acest poem. Versurile au venit din Cosmos, de la Domnul, de la Eminescu.
Cum din casă ai ieșit,
Tu, în lume ai pășit.
După cum rostesc poeții:
"S-a deschis cortina vieții."
Lumea-i largă și e mare,
Lumea este încăpătoare.
Primul pas făcut din prag
Este-n viață un catarg.
Cum pășești și cum gândești,
Tot așa și izbutești.
Responsabil ești doar tu
Dacă-nvingi sau dacă nu.
Te-ai născut, e dar din cer,
Dar fii ție manager
Și, așterne cât mai bine
Fiindcă bătrânețea vine,
Iar ea cere sănătate,
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfaturi, poezii despre bătrânețe, poezii despre plâns, poezii despre plată, poezii despre monarhie, poezii despre lactate, poezii despre țări sau poezii despre înțelepciune
Cântul XXXIII
Lăsând scârbosu-i prânz acum acel
mișel își șterse gura-nsângerată
cu părul de pe capul ros de el.
"Tu-mi ceri să re-nnoiesc o desperată
durere", a zis, "ce firea mi-o răpune
gândind-o numai, nu și cuvântată!
Dar vorbele de-aș ști că pot s-adune
rușine-acestui trădător pe care
îl rod, atunci voi plânge și voi spune.
Nu știu nici cine ești, nici felu-n care
scobori pe-aici, dar pari un florentin,
căci graiul tău te-arat-a fi atare.
Să știi că fost-am contele-Ugolin
și-acesta e Rugieri lângă mine,
și-ascult-acum de ce-i sunt eu vecin.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre vecini, poezii despre tăcere sau poezii despre trup și suflet
Pentru prietenia ta, omule...
.. în trecerea timpului, cu toții am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
și buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poți să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginți încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alții așa
cum sunt, buni sau răi, cuminți-necuminți, amicii adevărați valorând mai mult decât frații
așezați printre aceia falși și prefăcuți care te-nconjoară ca umbra atât cât în viața ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poți avea prieteni buni, căutând tu însuți
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile și
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiți de rușine... o mână ce-ți șterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ți văd calitățile, știindu-ți toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ți lua apărarea, căutând
pentru tine dreptățile, e prietenul tău bun, omule, în toate dățile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viață s-ai un prieten, doi, și mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmășie, deficitară-n a crede,
toți întâlnind pe cărări și hoți de suflete care mușcă și fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poți trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni și că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre greșeli, poezii despre zile, poezii despre tragedie, poezii despre sărăcie, poezii despre singurătate sau poezii despre râs