Toate rezultatele despre tort, pagina 15
Ultima poezie
două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceața privirii veioza din colț pare o lumânare imensă
dar știu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ține în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl țin crucificat la ieșirea din coastă
și știu că fără noi e un biet șomer al Creației!
de la Adam și Eva totul a fost greșit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afișează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu știi cum să oprești masacrul
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre sânge
- poezii despre creștinism
- poezii despre îngeri
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre sadism
- poezii despre responsabilitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Opere nescrise
E plin pământul de legende vii,
cu eroi ce basme fac în amor, lor, copii
și se perindă-n labirinte întretăinde,
se atingând, sau se-alergând de-a prinde...
se duc mânați de vântul existenței
pe ațe-ntinse de păianjenul demenței,
lipită-n corzile mătasei pentru salt
din pante-n prăbușiri, sau de asalt.
Se scriu imagini, miliarde pe secundă,
de tort cu moț tăiat, coroane-n fundă,
cu lumânări de ani, sau mariaje
eterne, cât or fi... de triste derapaje
de minți schimonosite, cenușii
în profund, cu scoarțe rupte, sângerii
și inimi în stop cadru de albume
pline de antum, reconvertindu-se postume...
Povești, balade orale și nespuse,
ce nu se scriu... păcat, de vremi, ce apuse
vor îngropa cuvinte-n zbor, mănunchiuri
cu tot, cu emisfere visătoare, trunchiuri...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre secunde
- poezii despre roșu
- poezii despre păianjeni
Pisicile negre
Pisicile negre de pe acoperis,
soarele negru, camasa albastra neagra...
Nu-e nimeni geniul muzicii negrilor,
care ma inteleaga!.
Cainii negri in cerul gurii
latra la lemurii.
Fluturi negri din oglinzi
ganduri negre iti trimit sa le cuprinzi.
Porumbeii albi langa corbi~
Ochii albi ai sclavilor negri langa surdo-muti la fel de orbi.
Zilele negre ocupa un spatiu mort~
Lumanari negre s-aprind singure pe tort.
Toate culorile peisajelor din avion sunt in cutii negre~
Zboara invers mersul pasarilor de carbune~
Se agata hainele de sanii prostituatelor cu diamante~
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Hortopan (23 ianuarie 2009)
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre negru, poezii despre vestimentație, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre sclavie, poezii despre prostituție sau poezii despre porumbei
Un fel de a iubi
făcea ca genele noastre să se combine minunat
precum nașterea unei vieți cu destinul
la mâna timpului
ce voia să-și recâștige domeniul
ploile repezi vegheau între progres și sălbăticie
așa după cum obișnuia ghinionul să se țină scai
de coada celor șapte ani
fără pâine
pentru noi moartea rămânea un străin cu haine frumoase și moi
din orașul râvnit de primii părinți
de pe ambele maluri
cu privirea mereu înainte
după obiceiul de a citi măruntaiele unui vișin sălbatic
m-am așezat singur pe tron
simțeam în mulțimea poftelor dorința de intimidare
dar ca un om ce nu se sperie lesne m-am lăsat purtat
pe brațele furiei
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre iubire, poezii despre vișine, poezii despre vin, poezii despre viață, poezii despre sperieturi sau poezii despre schimbare
Dedicatie postmortem
De care cer mai ești cuprins, Ioane?
migrând cu tine in inima-ți de lut,
că nu s-au inventat canoane
și nu ințeleg cum ai putut...
să chemi albastrul ca un chin să vină
să rupi fâșâia zorilor ca vamă
aveai o atât de mare teamă?
c-ai stins in noi orice lumină...
chitara-ți plânge, cu tine-I nicio muză?
nu prevestește nimeni zboru-ți mut?
e-o amăgire jertfa-n ecou de lehuză
știu bine că nimeni nu te-a priceput...
și-ai ales o zi ca orișicare
să urci pe-o scară foarte, foarte sus!
tu te vei naște-ncet din fiecare
când toți murim de-același nor răpus!
de ochii lumii te-ai ascuns in tărână,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (20 decembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre vamă, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre lut
Când oamenii din jur ne dezamăgesc, ne supărăm pe ei. Îi judecăm, uneori cu multă ură și ciudă. Ce fac acești oameni de ne dezamăgesc? Ne părăsesc. Nu ne acordă atenție, timp, iubire. Aleg libertatea sau prezența altor oameni. Spunem că ne-au mințit. Și totuși, ei fac toate astea dintr-un singur motiv: pentru a fi fericiți. Și oricât de mult ar greși față de noi, rămâne întrebarea: "faptul că fericirea altuia mă face nefericit, ce spune asta despre mine?" Și apoi, cireașa de pe tort, cuvântul "dezamăgire." Dez-amăgire. Se ridică valul amăgirii și rămâne adevărul. Poate pentru prima oară vedem adevărul. Nu e oare adevărul exact ceea ce susținem sus și tare că ne dorim? Acesta este adevărul. Să ne bucurăm deci la orice dezamăgire pentru că ni s-a arătat adevărul. În caz că ne dăm seama că nu adevărul e ceea ce ne dorim, să fim sinceri și să spunem: "Minte-mă. Spune-mi orice cât timp mă minți. De asta am nevoie ca să mă simt bine și nu știu altă cale, deocamdată." Trăiască Nietsche: "Tăria unui spirit este dată de gradul de adevăr pe care acesta îl poate suporta."
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fericire, citate despre adevăr, citate despre adevăr și minciună, citate despre viață, citate despre timp, citate despre supărare, citate despre sinceritate, citate despre promisiuni sau citate despre nefericire
Urc pierdut
scările cu tortul făcut frișcă
mai emoționat eu decât o biată
femeie care așteaptă un cadou
ceva special pentru o zi
din import
tot un sfânt furat
cum furi pâinea de la gura săracului
stă cu spaima-n suflet
se mulțumește cu orice cadou
un taior ar fi bun dior
o bluză paul&shark scump să fie
sau ceva coco chanel
de câteva sute de euro
de emoție îi dau lacrimile
urc gâfâind de la vinul
care-mi mărește tensiunea
mai mult decât iubirea
amândouă mă omoară
pe ultima treaptă de sus
încerc să mă stabilizez emoțional
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre inimă, poezii despre gură, poezii despre dulciuri, poezii despre diamante sau poezii despre suflet
Apoi Alex își primi cadourile de la colegi, îmbrățișări, urecheli și urări, așa cum era obișnuit. Părea însă mulțumit că nu mai era supărat cu Lucian; era foarte important pentru el. De aceea, chiar era vesel; parcă excesiv de vesel. Doctorița, vigilentă, îl fixă cu privirea ei albastră, dar nu-i reproșă nimic, neremarcând nimic nelalocul său în comportamentul lui. Seara, spre deliciul lunganului, urma momentul tortului, pe care Alex îl privi admirativ, parcă nevenindu-i să creadă că ar fi real, helixul unei molecule ADN învârtindu-se miraculos sub privirea lui uimită; știa că Lucian se ocupase de acest tort, doar cu mâna stângă... Geneticianul nu avea cuvinte; câteva clipe rămase tăcut, cu cuțitul în mână, uitând să sufle cele 33 de lumânări care ardeau încet, să-și pună vreo dorință în gând, sau orice altceva... Glasul colegilor îl readuseră la realitate. Stinse lumânările, își puse în gând dorința, apoi tăie emoționat helixul ADN, împărțind fiecăruia câte o felie; nu uită să-i ofere mai mult geografului.
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumânări, citate despre dulciuri, citate despre dorințe, citate despre urări, citate despre tăcere, citate despre seară, citate despre realitate sau citate despre mulțumire
Urarea voastră!
Pe creanga timpului vârsta mea-i petală,
Urarea voastră-i parfum în univers,
Poezia e-un cuib dintr-o beteală
Țesută-n inimi cât mai des.
Picură prin iarba crudă rouă
Din rugina penelor dogite,
Trăim într-o speranță nouă
Cu pinioanele demult tocite.
Întoarcem fața palmelor eterne
Ce ne lovesc prin bune și prin rele,
În fructul vieții-apare câte-un vierme
Și noi visăm s-ajungem printre stele.
În cerculețe sau în sfere mici
Ne învârtim spre centrul neatins,
Înfruntăm cu gândul clipele de-aici,
Trecerea sub zare să ne fie vis.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre lumină, poezii despre înălțime, poezii despre vârstă, poezii despre viermi sau poezii despre urări
Cântec pentru Ana
Nu mai e mult și voi trece dincolo,
În rămuriș va rămâne doar umbra, un clopot înstelat
În care am stat cu Ana nopți și zile. Dulce era gustul ei,
Sălbatic era trupul ei, adânci erau ochii ei, ochii ei negri.
Când se lăsa seara, când draperiile erau trase, când focuri mici
Pâlpâiau în șemineu, îi desenam flori pe piele.
Parcă toate mă dor. Aud și acum forfota sângelui,
Cântecul ploii, coapsele ei frecându-se sub cearceaf,
Un sunet împurpurat strălucind în carnea ei
Și în carnea mea; o muzică venind de dedesubt, un plânset venind
De deasupra. Un buchet de forsiția, un arbust de ceai, o rodie,
Un coș cu nuci, un tort aniversar, fusta ei roșie
Uitată pe scrin, albeața trupului ei, perle în cutii negre, de piatră.
Toate acestea trăiesc, sunt săpate în foc,
Cortexul meu fumegă; din cenușa lui un heruvim albastru zboară spre cer,
Apa nopții se prelinge în picuri mici; o, eram tânăr, o, eram tânăr.
Dar acum nu mai e mult și voi trece dincolo; ființa se va despărți de ființă,
În rămuriș va rămâne doar umbra, un clopot înstelat,
În care am stat cu Ana nopți și zile.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre noapte, poezii despre foc, poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe