Poezii despre toamna de mihai eminescu, pagina 15
Tu cei o curtenire...
Tu cei o curtenire
În glumă și dorești
Să-ți spun a mea iubire
În versuri franțuzești.
Dar eu sunt melancolic
Și nu știu să răspund.
Nu pot să-mbrac în glume
O taină ce ascund.
Tu râzi și-ți razemi capul
De umăru-mi încet,
Și-n ochii mei îmi cauți,
Vicleano, așa cochet.
Tu vezi că în iubire
Nu știu ca să glumesc;
Nu-ți pare oare bine
C-atâta te iubesc?
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară (în memoria lui Mihai Eminescu)
Afară plouă fulgerând!
E dis-de-dimineată.
E primavară doar în gând
și tristă-mi este fața!
Îmi amintesc - din când în când -
că tu mi-ai dat povață
să fie primavară-n gând
înseninându-mi viața!
Dar cât de trist se zbate-n cer-
dorința-mi să ajute-
acest eter de lerui ler
și lacrimi ne-ncepute...
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refren
Cântec
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
cu flori
cu nimic altceva
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
cu frunza ta!
Eu stau și-ți aduc
bănci calde de toamnă
și te usuc
pe țeava de armă...
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
Cu flori
cu din tine ceva
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
cu arma mea
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-l citiți pe Eminescu
Dacă fruntea vi se-nchină
La pc-uri și tablete
Și nu-l citiți pe Eminescu,
N-o s-aveți nicicând regrete.
El are stele în sânge,
Are flori de tei în glas.
Asta e normalitatea
Viziunilor de azi?
Mai bine jocuri cu lupte,
Pokemoni, maimuțăreală
Decât versu-i ce te poartă
Într-o lume cerebrală.
Azi avem neologisme,
Suntem dârji europeni,
Ciugulim în limbi străine
Droguri de la buruieni.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar a venit toamna
Toamna dă cu frunze-n noi;
Ne-mpresoară, ne-amețește,
Ne-amintește de nevoi
Și că totul se plătește!
Toamna dă în noi cu ploi,
C-a dat vara prea mult soare
Și ne-mproașcă cu noroi
Pe gânduri și pe picioare...
Toamna dă cu brumă-n noi:
Feriți inimi, vise, flăcări;
Iar ne lasă pomii goi
Și de frunze și de păsări!
Toamna-are pică pe noi
Că e singură și tristă,
Nu știe pasul în doi:
Plânge și n-are batistă!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, români...
De la China pân'la Rin
De geto-daci pământu'i plin.
De la Vistula'n Grekia
Este scumpa mea Dakia.
Mulți au fost, puțini mai sunt,
Căci destinul lor e crunt.
Au venit năvălitori
Ca și hoardele de ciori.
Peste daci s'au așezat,
Pânea toată le'a mâncat.
Aurul lor l'au luat,
Iar nația le'a furat.
Urmașii geților de azi,
Noi, români, ca niște brazi,
Ne împuținăm mereu,
Căci n'avem un Deceneu...
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La steaua
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întârziat
Toamnă târzie,
Rai părăsit,
Spune-mi și mie
Dacă-s iubit.
Toamnă târzie,
Rai desfrunzit,
Spune-mi și mie
Unde-am greșit,
Cum pot să pic,
Să nu-mi mai fie
Dor de nimic,
Toamnă târzie?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin nopți tăcute
Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.
Lumea senină,
Luna cea plină
Și marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng și cânt.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe ochi ridici...
De pe ochi ridici închisă
Languroasa, lungă geană,
Rai de fericiri promise
Și de tainică dojană.
Și-ți pui degetul pe gură,
Sfătuiești și ameninți
Și îmi dai învățătură
Să ne facem mai cuminți.
Atunci brațul meu cuprinde
Mlădiosul tău grumaz:
"Mâni vom fi cum vei pretinde,
Dar cum sunt mă lasă az."
Astfel lupt cu-a ta mustrare
Ceasuri, zile, săptămâni,
Și mereu a mea-ndreptare
O amân de azi pe mâni.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!