statui...

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Cînd se cînta Chopin pe Drumul Sării
cam la vreo zece ani după război
convoaie funerare şi alămuri
valsînd bacovian în pas de ploi

Procesiuni oprite la răspîntii
un pumn de bani se risipea în praf
copii desculţi îngenuncheau cucernic
scriind cu lacrimi primul epitaf

Şi iar pornea la drum cortegiul foamei
şi popii veseli miroseau a vin
un cîmp de lumînări cu foc albastru
se unduia precum un lan de in

Ieşea la porţi suflarea mahalalei
- o vizita doar moartea în alai!
Iar în vîltoarea marşului eroic
eu, unul, singur, mă gîndeam la cai

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte romînească de învăţătură (1990)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni...

Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie şi neobosită,
Aşa cum n-am ştiut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o viaţă mai veselă ca cea de-acum,
Să-ţi cânt în nopţile înstelate plină de fericire
Măreţia caracterului tău nepreţuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Să îţi slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte măreţe să îţi ridic statui,
Că numai tu eşti armonia din lume,
Şi bogăţia omului de zi cu zi.
Voi reveni, la braţul tău iubire,
Poate într-o altă viaţă de va fi...
Acum, îţi pictez cu ochii minţii icoana din viitor...
Şi îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte statui tulpina ta apleacă

pe câmp ceştile florilor ca pe o tavă
se înfioară în stânjenei licoarea lunei
albăstrelele urcă spre cer o apă suavă
iedera: tremurare în argint a strunei

păpădia îşi desface pânzele
cum îndulceşti gura aerului, cicoare!
trifoiul îşi adună ca miei frunzele
lucerna pune în glas o răcoare

rătăcire pe eşarfele ochilor
prin pieptul păsărilor de brumă
trandafirii opresc vântul în agrafa rochiilor,
muşeţelul clatină tălăngi ca o turmă

rătăcire prin scările buruienilor
în clopoţei inima lămpilor creşte
lalelele au păstrat amintirea iernilor
în artere, muşcatele au înălţat creste

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ilarie Voronca din Plante şi animale. Terase (1929)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem despre albastru

Ca atunci cînd priveşti prin picătura de ploaie
totul se putea schimba la o a doua vedere.
trebuia să-l descopăr
cu un briceag şi o bucată de banzic
aproape cald, înlăturînd coaja neagră mirosind a grajd
şi trei viermi orbecăind pe sfîrcuri ca făina pe carii,
apoi cînepa fină ce învelea carnea stejarului precum o nucă
dezrobind relief cu relief şi iar relief...

dar, sînul acesta nu-l poate mîngîia nimeni
terminîndu-se într-un final neconvingător - frugal
totul e mai prozaic în afara atelierului, acolo unde
lumea aleargă orbecăind spre locul de muncă
în oraş au descălecat Napoleon / Maxim / Amancio şi Ogata
la muzeul Albastru să ne facă statui.

acum nu mă ajută nici maşina de citit gînduri la răsăritul soarelui
nici tabletele de ciocolată neagră lîngă cea mai nouă cafea
închid sertarul plin de cilimuri, de raşpe,
şi-mi pregătesc cheile spre poarta unui mare oraş

poezie de Ioan Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonsens cu sange

'Inca mai ploua cu sange-mi-ai spus-
dar are-o culoare ciudata. Si-a pierdut
roseata'.'Poate si-a schimbat componenta-
am raspuns'. Poate noi nu mai suntem
oameni. Ne-am schimbat in statui.
Acum inteleg de ce suntem cu totii
ciobiti. Acum stiu de ce nu ne mai doare,
de ce nu mai avem sentimente.
'Ba da. E sange-mi-ai spus. Totul e
sange. Noi suntem de sange, de sange
alb, fara hematii...
Oameni de sange? Ce bine... atragem
insectele si sangele nostru va intra
in sangele lor fara pericolul descompunerii
si astfel vom realiza un circuit:
circuitul sangelui in natura..
Sa stii ca e o forma de continuitate,
o forma de nemurire.
Ma gandesc ca la un moment dat
ne vom schimba sangele intre noi

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lăcrămioară făra lacrimi

Anii trecuţi îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agăţaţi de crengi dar nu s-au copt.

Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
şi mă întreabă printr-un ecou de ce nu ştiu
că timpul este tăvălit prin evenimente?

Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.

Sunt pribeag şi calc frunzişul veşted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de nelinişti,
liniştea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deşi clepsidra nimicului pare fără privelişti.

Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

Statui rămase-n neuitare
cu ochii rezemaţi pe cer
citesc poeme milenare
înscrise pe nor stingher.
Din ritmurile lor celeste,
cu rime faste pe contur,
adună magică poveste
în ochii din granitul dur.

Se rupe vraja nevăzută
din rima unui vers rănit,
un geniu urcă în volută
pe brâul magic din zenit.
Lumină sacră se adună
pe chipul său netulburat,
ajung statuile-mpreună
să ţină de pe socluri sfat.

Cu amintirile umbrite
setează visuri de amor,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

Statui rămase-n neuitare
cu ochii rezemaţi pe cer
citesc poeme milenare
aduse de un dor stingher.
Din ritmurile lor celeste,
cu rime faste pe contur,
adună magică poveste
în ochii din granitul dur.

Se rupe vraja nevăzută
din rima unui vers rănit,
un geniu urcă în volută
pe brâul magic din zenit.
Lumină sacră se adună
pe chipul său netulburat,
ajung statuile-mpreună
să ţină de pe socluri sfat.

Din amintirile umbrite
setează visuri de amor,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult aşteptatei...

De când te-aştept!...
Sunt ani...
Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine...
Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Ce-nfiorări plutesc în zare
Şi-n plânsul celor patru strune!...

.................

Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt'dată
Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute
Amanţii,
Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute...
Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
Şi-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am aşteptat pe ţărmul mării -
Pe ţărmul nalt ca şi terasa

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 45 (5 noiembrie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!