Epigrame despre soacra, pagina 15

De când soacra se machiază,
Parcă este altă viaţă:
Faţa-ntreagă-mi radiază,
Că nu pot s-o văd la faţă!

epigramă de Pavel Lică din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă simt nevinovat,
C-am fost în asentiment.
Mama soacră m-a rugat,
Să o ţinem la... curent.

Aşa, ca de sfârşit de an,
Spunea un hâtru bun de gură,
Îmi bag şi soacra la borcan
Că-i cea mai bună acritură.

Despre soacră s-a scris mult
Şi cam rău în omenire,
Eu nu scriu: Aştept s-ascult
"Veşnica ei pomenire!"

Ea stă duminica la noi,
La fel de luni şi până joi,
Iar vineri nu mai merge-acasă...
Că, sâmbăta, stăm toţi la masă.

Sub poala popii, soacra mea,
Visând la viaţa de apoi,
Bărbaţii-şi inventaria...
Dar numărând din doi in doi.

Cum soacra nu e la crepuscul,
Un ginere, politicos,
I-a dat un mărţişor minuscul...
Cu şnurul foarte lung şi gros!

Gheaţă-n pomi şi peste tot,
Cazi pe spate, într-un cot...
Şi cum cu soacra nu mă-mpac,
O rog să urce în copac.

Am admirat această stea
Evoluând pe un peron:
Ce mutră jalnică făcea
Urcându-şi soacra în vagon!

Eu nu am soacră; cum se zice,
Ar trebui să fiu ferice,
Dar am un soţ cu-o gură rea
Ce poate "bate"... trei ca ea.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 15 >

soacra