privit

Gonind pe lacrimi...

Propteam în zâmbet calmul desfătării,
când îmi făceai agale semn cu mâna.
Mi te-adresai trudită-n josul gării -
de-un vânt grăbit se ridica ţărâna

şi te pierdeai o clipă prin mulţime.
Te sufocau, iubito, piei bufante
din stinse mersuri, voci, materii prime,
şi mă rugai să-ţi fredonez andante

al nostru cânt să uiţi de toate-acele
în veşnicul traseu spre casă, dar te
străfulgerau, într-o secundă, grele
memorii, glasuri, şi-am privit departe

la trenul ce-a plecat făr' să se-ntoarcă,
gonind pe lacrimi ca o tristă barcă.

sonet de Ionuţ Popa (3 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin pizmaş

Datoare-am fost acelui pătimaş,
– Până-n această seară, de răscruce –
Destinului, când m-a privit pizmaş:
"Nu eşti tu steaua care îi străluce,
Numai închipuirea te seduce!"

Prin frunze, câinii dorm, încolăciţi,
E noapte şi e frig ca-ntotdeauna
Când se despart iubite de iubiţi,
Aceeaşi dramă se repetă-ntruna,
Şi peste toate viscolul, furtuna.

Cerberii aleilor spre casă,
Copaci de gheaţă, semne de-ntrebare,
Lacrimi la ceaiul aburind pe masă,
Doar eu şi clipa mea de-nsingurare
Ne suntem îndestul la fiecare.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panoramă

Privit coerent pe monitoare
Prezentul pare un răboj complex
Presărat cu abţineri codificate,
Zburător rebel prin galaxii,
În paloare a anilor tereştri
Se vede preponderent dezbinare
Care creşte exponenţial,
Se văd şi expresiile imparţiale
Majoritare în spectru cognoscibil,
Fiindcă armonii certe sunt puţine
Starea de spirit poate sucomba
Preponderent în sincope stranii
Între ghilimele şi paranteze,
Dincolo de orizontul obtuz
Sunt totuşi anii de lumină,
Voinţa ne îndreaptă spre acolo,
Oricât ar fi de îndepărtaţi
Să nu ratăm întâlnirea cu ei.

poezie de David Boia (13 aprilie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea spre casă

Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în faţă
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
şi am privit în sus.
Am zărit o scară
ce şerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aştepta mama
cu braţele deschise.
Să nu râdeţi, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortul spânzurat

Acest mort trebuie îngropat într-un mort
îngropat într-un alt mort...
Daţi-i ceva de care să-şi legene datul!
Mi-e foame de sete
de privit
de surd mă aud cum merge în mâini
pe picioare umblatul.
Acest mort
are nevoie de ghete de la un alt mort!
Şi-a dezlegat viaţa
de nod spânzuratul!
Spânzuraţi mortul ăsta de un alt mort
de alt mort dezlegat.
Dezgropaţi-i mortului din el îngropatul
dintr-un mort îngropat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

În mintea mea să pui înţelepciune
Cu stropul de iubire dăruit,
Ca-ntr-un izvor cu daruri hărăzit-
În care frumuseţea să se-adune!

Să-mi risipeşti orice deşertăciune,
Prin care uneori m-am rătăcit:
În mintea mea să pui înţelepciune-
Cu stropul de iubire dăruit!

Trecând cu greu o noapte de tăciune,
În care numai visul m-a hrănit,
Eu în tăcere cerul l-am privit,
Sperând că într-o zi ea... va apune:-
În mintea mea să pui înţelepciune!

rugăciune de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea strămoşească

Atunci când a bătut a uscăciune vântul peste ţară,
Ca la un semn, mii de corăbii pânzele-şi săltară,
Iar căpitanii-n roi urniră şi-n convoi plecară
Şi n-au privit în urmă cum plânge a lor mamă.

Şi-am fost şi eu purtat de-acele valuri,
Şi-am cunoscut şi eu străinele meleaguri,
Şi n-am privit nici eu deloc în urmă,
Cum stă şi plânge şi se vaită a mea mumă.

Şi m-am trezit păşind într-o câmpie nouă,
Iar talpa mi-era goală printre spini,
Eu în călcâiul stâng îmi aveam inima
Şi-n dreptul singurul meu ochi viril.

Şi fiecare pas făcut mă-ndurera mai tare,
Simţeam că nu mai văd, că inima mă doare...
Şi din călcâiul drept ţâşneau lacrimi amare,
Iar stângul sângera din ce în ce mai tare.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pomenit?

Să nu munceşti
şi s-ai venit,
ai pomenit?

Sau să munceşti,
să fi furat,
e de-acceptat?

Să îţi pierzi timp
în pregătit,
ai pomenit?

Sau să-ţi plăteşti
testul perfect,
este corect?

Să minţi ce vezi
că n-ai privit,
ai pomenit?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.

Ţii minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma ştiu

Că scrisă mi-ai rămas în ei
Şi de neşters.
Ţii minte când şopteam sub tei
Un singur vers,

Că eşti a mea de la-nceput
La nesfârşit
Şi să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba care nu va fi cosită

Da... ţi-am spus că plec
şi urmele mă vor durea,
la fel cum doare aripa împuşcată,
agonizând în ochiul ce-l iubea!

Nu am privit în urmă,
deşi mi te zbăteai în piept,
strigând să mai rămân o zi...
Acuma ard, lumina o aştept!

M-apasă crucea de cuvinte
ce au ramas orfane în mine:
Spune-mi cum să scap de lesa
care încă mă mai ţine?

Cum să mă golesc de noi
şi de iubirea ce ne e sortită?
Mai bine, Doamne, fă-ne iarba
care nu va fi nicicând cosită!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!