plutind

Naufragiaţi pe uscat

Ca pe-un vapor, din lumi visate,
E trupul nostru, biet matroz
Ce-i dornic după-o viaţă roz,
Plutind în marea de păcate
Cel ce cârmaci vrea să se-arate,
La fărdelegi, mult virtuoz,
Creind hăţişuri de rogoz,
Îşi construieşte mari palate
Dar marea vieţii, dă de ştire,
Că-n traiul nostru cel lumesc
Acei ce sunt "în stăpânire",
Cât şi-alţii ce păcătuiesc,
Ajuns-au la îmbogăţire,
Prin "naufragiu sufletesc".

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la cinci fără cinci

avem feţe frumoase: nu ştim niciodată
ce să facem cu ele! e plin
coşul de gunoi cu clişee făţoase şi e
de o adâncime aparte, ah, e
un portal din rafie împletită ca părul
tău bălai către lumile de
dincolo de feţele noastre (?!) stinghere şi plutind
în infuzii atât
de rele purtătoare ale
trăsăturilor de-o armonie aparte, cum şi
ale geloziilor cuvenite, cuminţi –
bem ceai şi simţim
strecurătoarea, petală în dinţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea stelelor din serai

Trimite-mi noaptea să colinde!
Prin glasul tău de pasăre, în linişte şi dor
Să mi se facă cald în miezul iernii
Aşează-mi-te-n braţe ca un ulcior.
Când eu te voi privi cu gândul apei curate
Dincolo de porţile de rai şi sărutarea mea
Vântul să perturbe steaua luminată din serai
Şi dimineaţă-n zori să mă trezeşti
În ochii tăi să dăinuie lumina
Să-ţi cer, zâmbind să mă iubeşti
În palma mea să te trezeşti,
Plutind ca fulgul de zăpadă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt

Freamăt de şoapte
Se zbate-n uitare;
Ziuă şi noapte,
Lună şi soare...

Ocean de cuvinte,
Izvor nesecat,
Zburdă prin minte,
Pe drum neumblat.

Petale de gânduri
Visând nemurire;
Suflet în rânduri,
Rămas amintire.

Călător printre stele
Pe aripi de vis;
Gânduri rebele
Plutind spre abis.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râzând în soare

Niciodată nu vei şti
Gândul meu unde va fi
Niciodată ochii mei
Nu-ti vor spune tot ce vrei

Ani intregi te-am aşteptat
Până noaptea-n zori a dat
Ani intregi cer năruit
Aplecat m-a-nvăluit

Si acum râzând in soare
Tot inşir mărgăritare
Vorbe dulci deloc sfioase
Le arunc in prag de case

Niciodată nu vei şti
Gândul meu unde va fi
Si inot plutind pe val
Zi de zi, an dupa an.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâtlanul albastru

Văd marele bâtlan albastru
Ridicându-se-n zbor dintre trestii,
Plutind cu curenţii de aer
Ca o velă întinsă pe mare
În care suflă vântul.

Aud cositoarea trasă de doi cai,
Le-aud în arşiţa amiezii de iulie,
Tropotul prin fânul verde;
Şi-i aud, când întoarce-atelajul,
Cosaşului vocea, cuvântul.

Văd crinii de pe pajişte
Cu pistruii lor tutunii,
Ulmii, norii mari şi albi;
Şi-întrega lume e-un vis
Care-şi susură-n trecere descântul.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decapitare prin congelare

asta se cheamă
decapitare prin congelare! spuse
tânăra soţie destrăbălată
cu legumele plantate haotic sub braţul pe care
de obicei
îl ascundea la rece în corsetul bunicii
din secolul bine trecut, care nu
s-a dus decât pentru
ca timpul să vadă şi el cum ar fi
să fii depăşit uneori
de o pălăriuţă de
duzină – de serie ne
limitată în zboruri – acele
boruri uşoare... plutind
printre nori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost zile şi nopţi pe care le-aş numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că... nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate – iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naştere, adică în dezarmarea şi oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru – şi... mă mângâia. Cu palma la o mică distanţă de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanaţia acelei mâini.

Nina Cassian în Memoria ca zestre, Clipe petrecute cu Marin Preda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa am iubit aşa ceva (fragment)

Toată viaţa am iubit aşa ceva– pe lacul de vest este plăcut.
Mulţimea în jurul roţilor roşii,
Averi şi onoruri plutind in juru-mi ca norii,
Privind în jos, privind în sus, au trecut douăzeci de primăveri.

Acum, reîntorcându-mă, arăt ca o macara din depărtatul est.
Oamenii din jurul zidurilor oraşului
Sunt cu toţii necunoscuţi ochilor mei,
Cine îşi mai poate aminti pe guvernatorul din zilele de demult?

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de vis

Izvorâtă din adâncuri
abisale
pânza nopţii-ncet de lasă
în încăperea sufletului,
căutând întunericul
ascuns
în beciul amintirilor;
în liniştea mângâietoare
ascultă fermecată
glasul timpului;
se uită-n Cutia Pandorei
deschisă
şi-acoperă flacăra speranţei
stinsă;
închide dulapul gândurilor,
păşind sfioasă pe aleea
uitării;
se aşează la masa
tăcerii,
alături de sufletul obosit

[...] Citeşte tot

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!