Poezii despre pictat, pagina 15
Cutia cu acuarele [The paint box]
Am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.
N-am avut roșu pentru răni și sânge,
Nici negru pentru orfanul care plânge.
N-am avut alb pentru al morților chip,
Nici galben pentru arzătorul nisip.
Dar am avut o cutie
Cu acuarele vii, desfătătoare.
Am avut o cutie
Cu culori calde, reci, strălucitoare.
Portocaliu, pentru viață și-ai bucuriei fiori,
Verde, pentru mugurii ce dau în flori,
Albastru, pentru cerul senin și luminos,
Și roz pentru odihnă, vis frumos.
[...] Citește tot
poezie de Tali Shurek, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imortele
eu mi-am găsit filonul în versul viguros
și muntele mi-e martor că mă înalț la stele
inima-mi freamătă sub cerul languros
ninsori de lumină cad peste castele.
eu mi-am găsit o cale cu mersul riguros
transform cuvintele în flori imortele
eu mi-am găsit filonul în versul viguros
și muntele mi-e martor că mă înalț la stele.
mă învelesc cu slova pe timp friguros
chipul călduros e pictat în pastele
îmi este mângâiere pentru timp neguros
vorbe de duh cresc ocrotesc vârstele.
eu mi-am găsit filonul în versul viguros
și muntele mi-e martor că mă înalț la stele.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima și ultima iubire
Pe un tablou din timpuri vechi,
Doar chipurile s-au oprit,
Și-i prinsă-n rost de cochii-vechi,
Povestea lor fără sfârșit.
El pentru ea-un înger pictat sus,
Ea pentru el o floare de cais,
Iubirea lor un soare încă ne-apus,
Și taina lor un dom lumii închis.
El pentru ea - o primă îndrăgire,
Ce-n simțuri și gândire i-a pătruns,
Cu o catapeteasmă de iubire
Acoperindu-i sufletul ascuns.
Ea pentru el - o dragoste tardivă,
Ce-n viața lui cu aroma-i a ajuns,
Și ultima iubire ardentă, milostivă
Cu multe întrebări fără răspuns.
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă de vară
În noaptea asta s-a născut un înger,
Iubita mea cu buzele de sânger.
Pe pletele de grâne revărsate
Ți-am așezat un colier de șoapte.
Te-am sărutat pe coapse de lumină
Și mirt ți-am pus, numindu-te divină.
Cu praf de stele, peste lumea ta,
Eu am pictat în vis iubirea mea.
În noaptea asta s-a născut un înger...
O vară-căprioară... Mersu-i ager,
Precum un zbor s-a scurs sub pleoapa grea...
Ca alte veri în mine-aluneca.
Alei brodate cu miresme dulci,
Zvonul de pace-n frunzele de nuci
Râu clipocind sub șoaptele pădurii,
Lacrimi-dureri în vaierul furtunii.
Iubita mea cu buzele de sânger
Tu ești printre poeme-ntâiul înger
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a intrat primăvara în casă
Am răsturnat ceașca de cafea
Și o splendoare de parfumuri m-a năpădit,
Iar nările fremătânde din nou s-au trezit,
Să-și ia energia din ea...
O mulțime de culori de primăvară
Mi-au pictat fața de masă albă ca neaua,
Eu nu știam că-i așa de colorată cafeaua,
Dar fluturi se ridică si zboară...
Florile toate din gradina din vis, înverzită,
Au curs ca niște lacrimi de bucurie,
Ca motivele florale descusute din ie,
Primenite de roua smerită..
Curgeau pe masa mea de cafea, una câte una,
Roșii, albastre, galbene, violete,
Culori de primăvară prinse-n palete,
Risipite în aer când trece furtuna...
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buburuză-n lan de maci
Printre maci eu mă regăsesc
Și gândindu-mă pe o frunză
Iubirea vreau aici s-o trăiesc
Minusculă, fragilă buburuză
Aripile în roșu mi-am pictat,
De dușmani eu mă protejez
Și noaptea buline mi-a lăsat,
Acum sunt liniștită și visez
La macul din frumosul lan,
Bobul de grâu ce încolțește,
La timpul ce a trecut, un an,
Inima e roșie, iubire trăiește
Vânt din primăvară în aripi,
Sufletul, bun boboc de mac,
Lanuri frenetice fără ghimpi
În roșu cu buline mă îmbrac.
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era un lup
Viscolul îi cutreieră făptura,
Întinderea pustie îi hrănește ura
Și îl cuprinde-o frică surzitoare,
Pe față îi îngheață lacrimile-amare.
E-o liniște ce îi apasă pașii
Într-un ecou pictat pe rece sol,
Se-apropie adulmecând în grații
O pradă ca un vis ispășitor.
Aude foșnetul tăcerii
Și îl măsoară din priviri,
Se-avântă-n viscolul-dezastru
Căutând în jur ca un sihastru.
De printre crengi, copaci-strigoi
Aude foșnete-mpietrite
Să se retragă înapoi?
Dar moartea-n foame nu-i permite.
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima vară cu tine
Ploua și atunci cu năduf și revoltă,
Ploua și atunci ca-n potopul lui Noe,
Ploua din pământ, rana mea ca din boltă,
Ploua dezinvolt, fără nori, fără voie.
Ploua dimineața, ploua la cafea
Și beam amândoi câte-o ploaie din ea,
Ploua și la prânz, mai domol și timid,
Ploua anacronic și-aproape stupid.
Amurgul cădea peste umeri șiroaie,
O cruce de nori ai pictat pe retină,
Iubirea-nota, ca nebună-n noroaie
Și ploia gemea-mpovărată de vină.
Doar noaptea plângea pe-nfundate în pumni,
Cu lacrimi albastre din ochii-mi în ploi,
Iar eu te priveam cum din vară le-aduni.
Ia-mi lacrima, Doamne, dă-mi vara-napoi!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-aș fi
De ce nu sunt o floare
Să-nmiresmez puțin
Culoare, s-am candoare...
Perpetuu s-am destin?
De ce nu-s pom, n-am muza
Să dăruiesc inele,
Să mă însor cu frunza
În cânt de turturele?
De ce nu sunt ogor
Să-mi recoltez perenul,
Cu maci să mă-mbujor...
Timp să mi-l fac refrenul?
De ce nu sunt văzduh
Să fiu tot plin de triluri,
S-am zbor ușor de duh,
Să n-am vămi în exiluri?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
ridicată-n picioare și aplecată se apropie de icoană
e seara când o văd destul de clar
cu bucuria adunată-n ochi și rugăciunea pe buze
pe drum trec carele zidite cu știuleți mai sus de margini
se aude-n răscruce o voce subțire
un om aleargă pe ulița-n pantă
neliniștea serii se furișază în cutele frunții
se adâncesc de atâta povară de ani
trupul se clatină ușor pe o parte
privește pe furiș bătăturile palmelor
fața-i se luminează și alunecă-n oglinda crăpată
mirată surâde
apoi neatentă se lovește de pat
noaptea - umbră neagră se așază lângă perdele
n-o lasă lumina să-nfășoare chipul ei îngândurat
de lampă se agață un fluture pictat
bunica aleargă să închidă fereastra
un necunoscut bate la geam
frica-i îngheață aerul în oase
ulița toată-i pustie
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!