Serioase/triste despre nichita stanescu gand, pagina 15
Mit
Incapabil să pierd
inapt pentru fire,
alerg
în neștire.
Foarte greu mă primesc
să fiu cum sunt.
Locul ceresc
e sub pământ.
Iar pământescul
mănâncă de foame cerescul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
poezia este foarte frumoasa iar nichita stanescu un om si mai destept
Vezi poezii despre mâncare sau citate de Nichita Stănescu despre mâncare
Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.
Nichita Stănescu în Fiziologia poeziei
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și citate despre iubire, citate de Nichita Stănescu despre iubire, citate despre inventatori, citate despre inimă, citate de Nichita Stănescu despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pot să stau uneori în fața unui copac cu ochii deschiși și să-l și visez în același timp. Și să prefer să-l visez.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre visare
- citate de Nichita Stănescu despre visare
- citate despre timp
- citate de Nichita Stănescu despre timp
- citate despre ochi
- citate de Nichita Stănescu despre ochi
- citate despre copaci
- citate de Nichita Stănescu despre copaci
Fără de botez
Nu se poate decât o singură dată.
A doua oară nu este decât o amintire.
Dragi, lungi și creștinești de cimitire
în care inima mea o îngroparăm, împărată.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Postume
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre creștinism, citate de Nichita Stănescu despre creștinism, poezii despre botez, poezii despre amintiri sau citate de Nichita Stănescu despre amintiri
Visul vieții mele este să fiu cina la care stă vorbirea țării mele când îi este sete de un vin și de un viu.
Nichita Stănescu în Respirări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre vorbire, citate de Nichita Stănescu despre vorbire, citate despre viață, citate de Nichita Stănescu despre viață, citate despre patrie sau citate de Nichita Stănescu despre patrie
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
catren de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum, citate de Nichita Stănescu despre fum, poezii despre femei sau citate de Nichita Stănescu despre femei
De mult negru mă albisem de mult soare mă-nnoptasem de mult viu mă mult murisem de visare mă aflasem. Vino, tu, cu tine toată ca să-ntruchipăm o roată.
Nichita Stănescu în Epica magna, Dezîmblânzirea (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre negru, citate de Nichita Stănescu despre negru, citate despre Soare sau citate de Nichita Stănescu despre Soare
Cinstea vieții mele și idealul vieții mele sunt acelea de a fi așternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul țării.
Nichita Stănescu în Respirări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate de Nichita Stănescu despre suflet, citate despre odihnă sau citate despre idealuri
Geografie lirică - Nichita Stănescu
Ai scris, la început Sensul iubirii,
Gândind să cucerești Dreptul la timp;
Apoi, cu Necuvintele... vorbirii
Ți-ai pregătit intrarea în Olimp!
epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre început, epigrame despre vorbire, epigrame despre timp, epigrame despre iubire, epigrame despre geografie, epigrame despre Olimp sau epigrame despre Nichita Stănescu
Și poate de aceea...
Și poate de aceea, că nu suntem metalici
și nici încetiniți, și nici lemnoși,-
de aceea poate, când cocoșii galici
se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
și soarele se alungește spre el și își deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.
și se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
și viitorul își întinse leneș lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor
De-aceea poate apărăm mai palizi,
și-n largi mișcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot și tot
mai sus, spre sorii candizi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Roșu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: