morminte

Sonetul 3

Ovidiu rătăcise peste mare,
În mantia regescului destin
Şi-n valuri, răsărite din uitare,
Doinise ca un geniu carpatin..

Zadarnic mai cânta Titanu-acela
De multă măreţie şi frământ,
Baloanelor de vis, urzind nacela
Şi aruncând-o-n suliţe de vânt...

Venise o scrisoare de la Roma,
S-a dat o graţiere cu ocnaşii...
Lămâii şi smochinii strâng aroma,
S-aline cu săruturi ucigaşii...

Ovidiu mai ştia şi din-nainte,
Că binele trăieşte n morminte...

sonet de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea noastră născută din morminte s-a adăugat la puterea de viaţă şi la curajul celor care, înfruntând primejdiile, au zidit o ţară care nu mai poate fi dărâmată. Stăpânirile şi domniile sunt vremelnice, naţiunile vrednice sunt eterne, neamurile înaintează peste oprelişti pe drumul destinului lor, vrednicia marilor înainte-mergători se împleteşte în viaţa celor care sunt şi a celor care vor veni.

citat clasic din Corneliu Coposu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbure de lumină

Sunt un sâmbure de lumină strâns între două cochilii
Am căzut stea, m-a sorbit marea, am evadat când tăcerea ta m-a strigat şi din nou am picat
Sunt o adolescentă alergând desculţă prin nisipul fierbinte, torţă şi taină printre stânci şi morminte.
Nu pot schimba lumea, dând la schimb strălucirea ultimei perle a oceanului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rază în mers

Ea stătea rezemată de o rază a ochiului meu.
Veneau ciocârliile prin venele coapselor
şi auduceau semicuiburi
cu pui înfometaţi de zmei.
Două morminte cununau un adormit
în faţa unui sobor de luni
zeci de cruci în picioarele goale
împingeau pământul la vale
Liniştea juca tăcerea la zid
în monede în formă de gură.

Ea stătea rezemată de umbra piciorului meu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 72

Un anotimp coclit se-mpreunează
Cu vântul şfichiuind printre morminte;
Mă fulgeră aducerile-aminte,
Şi umbrele pe cruce se aşează.

Prin volbura de frunze şi cuvinte
Mi-e iarnă siderală şi-'noptează
Regretele, la căpătâi, de pază,
Desţelenind vremelnic juraminte.

Când mă fixezi de dincolo de poartă
Şi cad în juru-mi îngerii de-a valma,
În sufletul de lut mi se deşartă,

Ademenite, ruga şi sudalma,
Cu unghiile, pumnii şi cu palma,
De parcă nu sunt viu şi nu eşti moartă.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor...

Pântecul mamei nu mi-a fost căuş
dar dorul de tine îmi este
un cocon... fierbinte
degeaba strig!
mă simt încolţită de orice asfinţit
şi de florile ce cresc gigant pe morminte!
unde-mi eşti când te strig?
caută-mă într-un poem
eu nu mai sunt Eu-
ochiul tău nu mi se-nchide!
nu vezi că-n orice dor
şi-n orice gând al meu
strivesc cuvinte?

poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un voal, un giulgiu se ridică

O stea în noapte a vorbit
Căci sfântul duh va învia
Despre un mândru răsărit
Toată suflarea se va bucura

O minune se va întâmpla
Cocoşul cântă-n miez de noapte
Un vânt un suflu ca o pală
Iar din morminte s-aud soapte

Un voal un giulgiu se ridică
E bucurie în cer şi pe pământ
Paznicii sunt morţi de frică
Fiul Domnului va invia curând

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept o clipă

Aştept o clipă dar să vă spun şi care?
aştept o clipă când soare va răsare
şi chipul se va stinge în putreda sămânţă
de acuma fir de iarbă

Iarba încet va creşte şi chipul se va stinge
iarba încet va creste şi mă îmbracă în oase verzi
ce le doresc îmbrăţisări pe veci
cu aer de morminte...

poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri ascunse

De stăm să medităm în treacăt,
Omul ascunde multe sub un lacăt,
O siguranţă vrea să aibă-n minte,
Deşi nimic nu duce în morminte.

Imaginea-i impune o prestanţă,
În jurul lui observă ignoranţă,
Intimitatea nu-i stă în cuvinte,
Romantic este, dar nu se dezminte.

Misterul conştiinţei stă pitit în gând,
Posesiv, discerne ca omul flămând,
Iar gura poate încuia cu cheia,
Până rezolvarea aprinde scânteia.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasurile vieţei

Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;

Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;

Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Şi ne fac să plângem
Între "ieri" şi-"acum",

Pentru ce mai tare
Răsunaţi voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munţi de brazi.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!