mare om mare caracter

Vecinii de bloc

Cu-ai mei vecini nu mă împac!
El are-un caracter de drac;
Pe ea o mai suport, parol!
Îmi place că e... dracul gol!

epigramă de Sorin Beiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discursul unui mare sportiv aminteşte de albatrosul lui Baudelaire.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc laşitate mai mare decât vitejia faţă de cei slabi.

aforism de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

Când politica-i obscenă
Si ocupă întreaga scenă,
Te apucă mare căldură
De mai scapi o-njutătură.

Când politica-i parşivă
Şi te-aruncă în derivă,
Nu intra stupid în transă
Că eşti prins de avalanşă.

Cănd politica te cheamă
Să-i iei ciracii în seamă,
Nu te-ncrede în minciuni,
Că-s grele deşertăciuni!

Când politica promite
Şanse nemaipomenite,
Fii convins, vorbe deşarte,
Adevăru-i prea departe.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Constantin Enescu din Prin negura reformei (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de tranziţie

Am avut cu mic cu mare
Senzaţii de restructurare.

distih de David Boia (11 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare scriitoare din toate timpurile este viaţa.

citat din Ioana Pârvulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzut de la mare distanţă, oricui i se poate spune om.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice violenţă politică se bazează iniţial pe o funcţie economică cu caracter social.

Friedrich Engels în Economia politică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul va fi întotdeauna un alter ego, acesta va face bucuria mai mare, necazul mai mic.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Bucur Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

Am ajuns să cred şi eu, dându-le mare dreptate
Ălora ce zic mereu că femeile-s ciudate,
Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva,
Că în dimineaţa asta i-aş fi zis mă-sii ceva
Naşparliu, bine'nţeles, că-mi tot sare-n sus de şnur,
Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur;
Deschid uşa,-n zori, la hol, aia care dă afară
Şi ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară (!?)
Trei sacoşe, patru plase, alea mai voluminoase,
Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne şi oase;
Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi,
Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi!
Însă dumneaei, nimic, nici "bon jour", nici "bun găsit"
Ori în gât, măcar un pic, să îmi sară c-a sosit,
Mă ia scurt, fără pupici, întreabând printre lentile:
"Pot să stau şi eu aici... cam vreo trei sau patru zile?"
"Poţi să stai şi-un an, şi doi!", îi raspund cu nonşalanţă,
Închizând uşa ‘napoi, chiar... ţinându-mă de clanţă,
Altceva nu-mi amintesc să-i fi zis şi mă consum
Că nu pot s-o potolesc pe nevasta-mea nicicum!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!