lumina christica

Am fost traduşi

Din perioada juvenilă
Ba încă mai dinainte
Am fost traduşi aici
Pe o planetă înadins
Cu un scop încă neclar
Într-o natură cu nevoi
În univers neprietenos
De aia căutăm tălmaci
Ca să dezlegăm mistere
Ca să rezolvăm enigme
Chiar de venim de nici unde
Şi mergem spre nicăieri
Totuşi să avem chemări
Spre cunoaştere şi iubire
Spre desăvârşire şi adevăr
Spre voinţă şi dreptate
Şi iarăşi veşnic căutăm
Răspunsuri la întrebări
Din conştient şi sub el
Şi iar ne căutăm dascăli

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atestat

Caută armonia
În lumină şi pace
Nu cocheta
Cu răutatea
Nici nu gândi
La cele rele
Mai bine fugi
Inteligent
De tot ce-i perfid
Iute şi degrabă
Mai bine caută
Iubire şi dreptate
Mai bine înfăptuieşte
Fapta bună
Cu voie bună
Lumină şi pasiune
În virtutea iubirii
Fii prieten cu mulţi
Inclusiv cu tine.

poezie de David Boia (28 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt noapte

-Sunt noapte.
Apasa-ti piciorul cu grija,
Taioasa-i durerea din tine
Mi-ajung colturi lasate
pe-alocuri in mine.

-Sunt noapte.
Nu-mi pasa de raza lumina,
Ma mangaie fiecare soapta,
culeasa farama.

-Sunt noapte.
Si-n fiecare e toamna
Ma-nfasor in frunze
Ce curg din nevoia
de lumina.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea unui luceafăr este experienţa vastă a luminii căreia nu-i poate supravieţui nimic până la următorul salt în neant al astrului preaplin de lumină, la fel cum speranţa se naşte din toate resursele interioare ale omului într-un moment capital, contopindu-se cu sufletul lui pentru a urca din nou în planul universului ca o stea nou-născută, cu drept de viaţă şi lumină.

Camelia Opriţa în Se poate la fel de bine ca soarta omului să fie un joc al stelelor pe cer
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografie interioară

Din ţara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi şi lumină
Şi din parfum de meri
Spre ţara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci şi coapte
Şi din miros de pâine,

Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă şi nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morţi, Dumnezeu.[...]

poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul devine stea

Omul credincios,
cât trăieşte pe pământ,
primeşte lumină de la soare.
Când îşi încredinţează sufletul,
primeşte de la lumânare.
Când sufletul ajunge la cer,
primeşte lumina Domnului.
Devine stea.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Getica

Bogată e toamna. Şi frunzele s-au copt,
Belşugul e dulce, mai dulce ca oricând.
Rodeşte câmpul, sunt roade peste tot,
Sudoarea omului e fructul pe pământ.

Zamolxe, fii slăvit! Îţi mulţumesc.
Doar Masa Ta de piatră lumină în ruine.
Cu pâine şi cu sare te slăvesc,
Că bravii geto-daci sunt pururi lângă Tine.

De piatră aşa cum sunt, cu paloşele sus,
Sunt vrednici, războnici neînfricaţi.
Când soarele se întunecase la apus,
Nu au răbdat furtuni peste Carpaţi.

Românule, să ştii că eşti din neam ales!...
Dar gloria durează în propria-i lumină.
Şi cât ar fi de spus nu încape într-un vers,
Ei sunt lumina pietrei şi-n lume rădăcină.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că Tu eşti Lumina

În pustiul vieţii, când am rătăcit,
M-ai ajutat, Doamne, şi mi-am revenit.
Mi-ai arătat calea, care-i de urmat,
Cu iubire, Doamne, m-ai înconjurat.

Cum să trăiesc viaţa, Tu m-ai învăţat.
De răul din lume, Tu m-ai apărat.
De-atunci, cu credinţă, te slujesc mereu,
Că Tu eşti Lumina, Tu eşti Tatăl meu.

poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele luminii

m-ai găsit strigăt în noapte
şi-ţi doreai să faci
din lacrimi de lumină
pe obrazul de şoapte
împăcare
m-ai văzut omul din pete
ce va să vadă dantela
din pânza aşternută
trăirilor descătuşate le-ai dat
necuprinsul
m-ai aşezat lumină peste noi
acoperind trupurile cu ea
ne-am îndrăgostit de mâine
între trup şi suflet
împlinirea.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o primă floare, încep toate primăverile! Care bucurie poate fi mai mare, când dacă mergi printr-un lan nesfârşit de scaeţi şi buruieni, rău mirositor, vezi lucind în soare o floare şi simţi adierea parfumului ei? Poţi fi atât de fericit, ca în momentul când cel ce stă mult sub apă, iese la suprafaţă şi trage prima gură de aer, cu faţa spre soare şi cu ochii lăcrimând a viaţă. Poţi fi atăt de fericit, ca cel ce mult timp nu a avut parte de lumină sau nu a ştiut cum este "lumina" niciodată. Să ne bucurăm de prima floare, de aerul vieţii curat. Să ne bucurăm de lumină!

Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!