Toate rezultatele despre iertat, pagina 15
Împărtășire
( când nu te visez, când nu te simt, te trăiesc prin moarte...)
Prea mult de împărtășit n-a mai rămas
în prima noapte fără mine;
mi-a trântit pământul inima din piept
și bâjbâi cu un trup cleios întunericul sub pas,
țărâna mă apasă în neștire.
Un elan izbit de pretenția sărmană de a fi cu tine,
mă întoarse în nopțile în care nu visam
că pot deveni pâmânt însuflețit,
dar nicio îmbrățișare nu-i eternă.
Mi se stinge sângele-n mormânt,
plătind tributul cel dintâi,
și anotimpul împrospătează florile sub care mă descompun.
Eu m-am iertat și te-am iertat demult,
tu care n-ai plecat din mine...
Adie trist a primăvară
în cimitirul bătut de clopote și liturghii
și nimeni nu privește în urmă,
spre lumea fără căpătâi.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din LitArt - martie 2015 - Revista USR Mureș (29 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă cel puțin doi oameni se bucură de ce ai făcut, e bine. Dacă doi oameni te injura că ai făcut rău, e rău! Cel ce face bine și numai fără a ști a făcut rău, este iertat, dar nu complect pentru că ia lipsit voința să ajungă la acea cunoaștere, ca niciodată chiar fără a-și da seama să nu facă rău!
Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Lerui, Doamne, Ler,
Sub înaltul cer
Zbor de heruvimi
Scutură lumini,
Scutură ca-n vis
Dor de paradis...
Sufletu-mi iertat,
Azi s-a îmbrăcat
În cucernic strai,
Pruncului bălai
Să-I aduc, în dar,
Alb mărgăritar.
Să-i aduc prinos
Lui Isus Cristos,
Cântec prea curat,
Gând înseninat,
Luminos colind
Nașterea vestind.
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Rămășițele unor nopți
Au făcut cuib de amintiri
În rugăciunile mele.
Îmi este foame de durere,
Trecutul înglobează sălbăticia ororilor,
Culorile unor răni coapte se scurg
Peste trupul neînsuflețit al
Trădărilor...
Tovarăși de carne,
Zburăm cu aripi de slove,
Tu prin paturi putrede
Căutând versuri umede.
Eu...
Nu te-am iertat niciodată.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, vino, măicuță!
Hai, vino, măicuță, de mult ți-am iertat
Purtarea de ieri; m-ai lăsat prin străini!...
În pieptul meu firav, se zbate-un oftat,-
Mi-i sufletul strâns, plin de urme de spini.
Nu pot să pricep că iubire n-a fost,
Că tu m-ai născut într-o lume de chin.
Nu-mi vine să cred c-am venit fără rost.
În minte rămasu-mi-a chipu-ți blajin.
Hai, vino, măicuță, când nici nu visez!
Eu stau, o scrisoare pe zi să îți scriu.
Nimic nu-mi învinge firavul meu crez,
Că nu m-ai uitat și-ai să vii-ntr-un târziu.
Mai stau lângă voi frații mei, vreau să-mi spui?!
Împart o bucată de pâine tustrei,
Sau astăzi sunt și ei tot ai nimănui?!
Acasă, înseamnă ceva pentru ei?!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima bucurie
Prima bucurie
ce mi-a dat Isus,
primul ghiocel
de mîna lui adus,
prima zi cu soare,
soare-adevărat,
a fost ziua cînd mi-a spus
că m-a iertat!
Cea dintîi minune
care m-a uimit,
nu-i nici foc din cer,
nici apă din granit.
Cea dintîi minune,
un etern ecou,
e că-n mine s-a născut
un suflet nou!
Ultima dorință
care-o am de spus
e să vie toată lumea
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina
am încercat să urăsc apoi să iert
până la urmă m-am convins
că nu e nimic de iertat
nimic de urât
celălalt sunt eu
schimbul de priviri
atingerea ce ține la un loc
cuvintele spuse zâmbind
pot însemna orice
la capătul căutării
acum mă cuibăresc
în mașina care încă mă iartă
cu cea mai mare viteză
simt că stau pe loc
printre stelele numărate în mine
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu îmi ceri să uit
Întârzie un dor
la hotarele Amaradiei
de la Scrăzi
până la Stejari, drept spre ponoare,
acolo unde dedițeii în somn de frunze
renasc
noaptea de migdală
cu vise,
cu viața tihnită dinainte,
peste această pădure
la locul ei
răbdătoare
această apă liniștită
și ce greu le-a fost
n-ai de unde să știi
când s-au îmbrăcat de sărbătoare
și au iertat totul
poezie de Eli Gîlcescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Pașii îndreptați spre tine,
De opt luni s-au cam rărit,
Recunosc că sunt mai bine,
Însă tot mai sunt rănit.
Prima dragoste curată
Recunosc că n-am uitat,
Însă inima-mi pătată
Nici acum nu te-a iertat.
Stau și mă gândesc, copilă,
Câte-am tras, câte-am pățit,
Și pe-atunci n-aveam regrete,
Azi regret că te-am iubit.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea
Tramvaiul nu avea șosete fiindcă nici eu
nu mai aveam pantofi.
Nu avea șine din calea mea
fiindcă
ceasul meu "Racheta" era pe orbita
încheieturii
unui trecător.
Urma să plecâm la mare dar eram
dezbrăcat
de cuvinte.
În tren ne-am aruncat trenul
pe un stâlp
izolat
Dumnezeu ne-a iertat de păcate
pe bancă
în gară
cu un șuierat insolat de cuvinte!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!