Poezii despre harta, pagina 15
Odă neînfricatului poet
Neînfricat poet al morții
În care moartea se-nfiripă,
Te-ai dat poem pe harta sorții...
Morminte-n gându-ți se ridică!
Ai scris cu lumânări de ceară,
Pe fața cerului de jar
Fiind o literă amară
Și-un semn uitat de calendar.
Pri tine curg, în loc de sânge,
Cuvinte, litere-văpăi.
Din ochi, doar literă îți curge
Și de cuvânt ți-s ochii goi.
Altar ești! Și-ngenunchi la tine,
O blândă pleoapă de poem.
La moartea mea, pe trupul-piatră,
Ucis de-al literei blestem,
Prin legea vieții, te-nfioară,
Tu, cititor de necuvinte!
Sunt doar o literă amară,
Ascunsă parcă-ntre morminte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesoara de geografie
Ți-am prins în păru-ți flori de Bărăgan
Și te-am iubit la Bran, într-un castel
La Iași, în târg, parfumu-ți diafan
Ți l-am furat și m-am pierdut în el.
Îmi întorci iubirea
Ca pe la Ploiești
Dar eu te iubesc în neștire
Oriunde sunt și ești
Și nu sunt doar povești
Gura lumii-i rea,
Dar geografic ești toată doar a mea!
Mă înveți geografie
Tu ești busola mea
Sunt școlar și-n iubire
Și chiar declar aici tare și sus
Că te voi absolvi cu "zece plus"
(Dar eu, de fapt, aș dori să-ți fiu repetent)
[...] Citește tot
poezie de Marina Almășan-Socaciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am gustat
Am gustat din furia iubirii
Și m-am înălțat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, ești zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Și lacrima ta este frumoasă... și dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanțuri de umbre
Și închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoștea că îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi ușa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare și apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forța de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenușa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicii
Medicii
Un pacient chemase, în mare grabă,
Un medic Doctor Bun și un altul Doctor Șpagă;
Doctor Șpagă avea multe atestate
Numai în aur legate
Diplome-n academii luase
Dar în țări ce niciodată
Nu au figurat pe hartă.
Desigur, Doctor Bun i-a spus că suferința lui e lungă
Iar Doctor Șpagă îi zise că banii lui n-or să-i ajungă.
Azi ia sirop de tuse și pastile,
Și-o să trăiești chiar multe zile!
Iar mâine fără hapuri
Că suferințele tale sunt doar fleacuri
Iar de plicul nu e gros
- Ȋți spun frumos că nu ești curajos,
Dar vei muri până a doua zi.
Rețetele se cam băteau în cap:
Azi cu pastile, iar mâine fără hap!
[...] Citește tot
fabulă de Jumolea Alina (24 februarie 2022)
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Union Jack
câțiva nori împinși de peste ocean
și orașul geme sub ziare
cu poza lui boris vânzând acțiuni
în greenwich market
pungi cu hamburgeri, inimi și rulmenți
tapet pentru NHS*, nisip și curmale,
rinichi proaspeți
two for one, mate!
prin fumul albastru
turiști mulți și veseli
aruncă tandru cu grisine și lire
în lebedele care se fac că plouă
în st. james park
avem steag. noroc și vână
scriu editorii. vom decupa țara
cu dinții din harta continentului
apoi o vom scuipa într-un ocean
cu nume de virus
[...] Citește tot
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul trandafirului de sub stele
Sub un cer cuprins de noapte,
Într-o vară oarecare,
S-a născut povestea care
Plânge-n gândurile mele
Și se spune doar sub stele
Printre șoapte.
Nu e tristă, nu-i nici lungă,
Nici nu știu cât e poveste,
Căci, în mintea mea, ea este
Încă vie-n cuvântare
Și-mi provoacă -o frământare
Îndelungă.
E așa: eram pe-o stradă,
Cea a visurilor mele
Mai nebune, mai rebele,
Când privirile-mi hai-hui
Au văzut doi ochi căprui
Ca pe-o pradă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampioane
aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme și aș fi înghițit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă
acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere
anii trecuți ziceam că ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât cer încape într-o inimă
În orizonturi depărtate ar vrea sfiala să-și aprindă
Când adevărul chipu-și frânge în ochii ei ca-ntr-o oglindă,
Ca o nătângă a simțit și a iubit doar în tăcere
Neliniștită-această mare ce-ar vrea să-i fie valul miere.
Atunci când nimeni nu se-așteaptă să fie iarăș atacat,
În pânze dese de păianjen iubirile-i s-au agățat,
Și câte taine prinse-n plasă, doar intervenția divină
Mai poate cântări cât cer încape-n ea și câtă vină!
Când patru mâini împreunate își spun povești despre păcat,
E frumusețea ei enigmă atât de greu de judecat,
Dar cine-a hotărât s-o frângă ca pe-o pâine aburind
Și pe pleoape să-i așeze această hartă tăinuind
De câte zvârcoliri mai poate să aibă parte valul ei,
Câți pași ar mai putea să-adune când spinii morții-atârnă grei
Pe fruntea prea ades lovită de zidul dur de neputință
De-a nu iubi până la capăt, strivită-ades de necredință.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acest moment mi-aș dori să te scriu
să ating cărțile noastre de sânge
și cuvintele să țâșnească în jur
ca durerile din care voiam să plec atunci
mi-aș dori să îți ascult bătăile inimii
chiar dacă între noi sunt munți
și ape
și dezastre
mi-aș dori să fac ceva cu toate cuvintele ce așteaptă
ca lupii flămânzi
dar
vezi tu
șanțul acela plin cu nebunie
a fost șters de pe harta acestei lumi
uneori
crede-mă
am senzația că nu mai exist
că zac îngropată acolo
în trecutul glorios
când te descoperisem
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mai calci pe versuri!
Te răsucești prin mine, insomniac notoriu-
Ți-am pus hamac de versuri să-ți fie somnul dulce,
Dar tu te-mbeți cu sânge, sugând aleatoriu
Din orice poezie ce-n lacrimă se frânge.
Puteai să-ți lași la ușă, bocancii plini de ținte-
Mărșăluiești prin mine, soldat la datorie.
Eu îți deschid fereastra spre inimă, cuminte,
Dar, nu călca pe suflet, că nu-i butaforie!
Țintești de după atrii, șuvoaiele de viață-
Călău ce ține moartea în brațe ca pe-o divă.
În straie de-ntuneric, tic-tac-urile-ngheață,
Când îți reverși în mine, pornirea primitivă.
Oprește-te din fugă, mă doare-un vers de vară!
Dar, cum să vezi tu vara, în echipaj de luptă?
Te-aștept la o țigare, pe prispa dinspre seară,
Când, un amurg de tine, din mine se înfruptă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!