eternitate. din

Vorba tăcere

[baliverne]

muzica sângelui, cântec eternitate amputată...
fiind, în deshumarea amorului ni se strică frunza
a ne ţine şoapta de sete în voce
pe când sub gând e îngerul mai neferoce

puţină-i lumina la balamuc de cuvinte
alienării i se injectează amintiri viitoare
cu minţile pe dos
să poată scrie nebunii frumos

existenţa e doar o antemurire...
nefiinţă, tu te naşti în moarte
cu fustele ridicate-n apus
(cum s-a mai spus)

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea

Se zbate-n mine-o dragoste flămândă
şi-o poftă uriaşă de-alintare,
încât mă-ntreb, adesea, cu mirare:
să fi avut iubirea mea izbândă?

Să fi învins şi ierni înfrigurate,
şi vânturi sau furtuni devastatoare
prin vieţi ce-au fost ori timpuri viitoare,
şi să reziste o eternitate?

Iubirea mea se-mparte şi se-adună
în jurul meu şi-mi e atât de sfântă
încât i-aş pune, de-aş putea, cunună.

Iar de va fi în mine să apună,
în pace şi odihnă, neînfrântă,
vom fi, ca-ntotdeauna, împreună.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In sânul lui Dumnezeu

Atâta măreţie e în nobleţea unui suflet,
Ce suferă stingher, fără să ceară-un schimb,
Ce-şi plânge simplitatea, ce nu alege strâmb,
Păstrându-şi demnitatea în fiecare scâncet.

Cu rugăciuni spre cer, se-ndreaptă pentru tine,
Umil si fără nici un gând ascuns...
Acolo sus, El ştie sufletul mai bine!
Şi făra de cuvinte, de lacrimi eşti pătruns...

Când doborât de viaţă, te afli-n apogeu,
Un zâmbet de la îngeri pe chipul tău răzbate,
Am renunţat la visul meu pentru eternitate,
Ca tu, sa fi purtat în sân, de Dumnezeu.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoratul Eminescu

cand citesc versurile dumitale,
ma cutremur si-ncep sa plang
Dumnezeu te-a dat in dar
romanilor pe-acest pamant

tu esti geniul tuturora
tu esti romanul nostru sfant,
tu esti poetul nepereche
cum nu e altul pe pamant

te vom pastra mereu in suflet
vei trai o eternitate
pe cand noi toti ne apropiem
cu pasi repezi catre moarte

tu n-ai sa mori niciodata
sufletu-ti printre noi pluteste
Eminescu eu te ador,
Romania te iubeste

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Urcat pe un cui şi tras pe sfoară,
Bătut pe-o pânză înrămată
Stă nemişcat; n-o să mai moară
Expresia-i imortalizată...

De unde atât profund în firul
De pensulă în guaşa groasă?
De unde umbra-n unghi, profilul,
De unde-i luciul de mătasă?

Şi nu-s îndeajuns pixeli, nici poză,
Nu pot să dea cât harul mentor
Mixat într-o metamorfoză
Transpusă-n ochi sclipici de vector...

E-un chip pentr-o eternitate
Râvnit în ore de regret,
Însoţindu-te-n pustietate...
De neuitat in... de-un portret!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereche

Şi vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morţii-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roşii pe gropi adânci, cu scrum?

Vom fi şi-n moarte tot uşor de-nfrânt
Şi nu vom înţelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?

Tot tineri şi frumoşi fără-ncetare,
Mereu împleticiţi în lungi priviri,
Vom fi jertfiţi mereu pe alte-altare
Şi neacasă, veşnic nicăiri?

Apleacă-te pe braţul meu când mor,
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.

poezie de Ana Blandiana din Somnul din somn (1977)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

pentru mine cerul e mereu deschis
şi Dumnezeu mă priveşte cu milă
m-a învăţat să nu fiu om proscris
ci să urmez credinţa de sibilă.

m-a învăţat să fiu mereu umilă
să nu mă las angrenată de zbucium
să-mi fie inima cu iubire utilă
şi-n suflet să răsune mândru bucium.

am învăţat să am un rost în toate
masa de scris să emane lumină
să lansez cuvinte în eternitate
să-mi zburde fericirea în albumină.

am învăţat să-i iert şi pe nebuni
sacre învăţături primesc de la străbuni.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzia

confuzia se absoarbe în priviri
ninge-n albastru a împăcare
trifoiul râde înalt într-o vază
dantele de umbre creează decorul
disputa-i plecată
învinsă

zbor de praf spre lumină
în raiul rotund venit în grabă
şi perna tânjeşte s-adaste amalgame înalte spre cer
veşnicia rămâne o ispită

păşesc pe lira târzie desculţă
înainte de a fi captivă într-o eternitate incertă
liniştea tăcerii stă ghemuită în palme
şi plouă cu aer pe clanţa uşii

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In miezul noptii

Cand miezul noptii in turnul gandurilor bate,
plecandu-si pleoape grele peste gropi adanci,
noi vom ramane in eternitate
la fel de tineri ca si-acum;
insa nu vom intelege, nici atunci,
sensul acelui trecaror cuvant,
ce se rotea-n absurde porunci.
Oare vom fi mereu jertfiti
pe altare... vesnic nicaieri?
Cand am sa mor
apleaca-te pe bratul meu
si lasa-te invins de legea veche
caci noua ne-a fost dat,
in schimbul tuturor neimplinirilor,
norocul de a fi mereu in doi...
De a fi mereu pereche.

poezie de Amalia Stoica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment de pietate

un univers de gânduri manageriez
am mâncat lumină că să fiu lumină
întunericul din oase îl repudiez
linişte blândeţe cresc în albumină.

primăvara solară pe-al iubirii arcuş
cântă de răsună văile şi munţii
perle de rouă am strâns în căuş
le presar pioasă pe cutele frunţii.

viaţa-i doar o clipă din eternitate
dar am încununat-o cu aură stelară
cu monumentul dragostei - o imensitate
vor rămâne lumii o zestre populară.

se apropie sfârşitul mă rog cu pietate
să fie moartea lină blândă spectaculară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!