enigma

Esenţă

Astfel a fost conceput,
ca o enigmă
din măruntaiele întunecate
cu braţele în jurul genunchilor
şi cu părul abia plutind
în salpetrul infim al lăcaşului său.

Fără pene frumoase,
fără fulgi strălucitori,
fără maşini mari pentru a naviga pe ape:
jos apă
sus cer
şi la mijloc, doar pântecul mării tale
să-şi reproducă esenţa.

astfel,
femeie nimic mai mult,
ca una,
ca toate,
puternică şi fragilă,

[...] Citeşte tot

poezie de Marianella Saenz Mora din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet îmbibat în nimicuri

Tu te-ai născut odată cu-a ta moarte
Eşti lebăda ce va cânta-n crepuscul
Tăcere-ţi este viaţa, drum minuscul,
Spre mâine amintirea să şi-o poarte.

E cartea existenţei tale-opuscul
Cu ale clipelor luciri de arte
E Dumnezeu aici enigmă foarte
Pe zare-n dimineţilor corpuscul.

La numărarea banilor de Punte
Suindu-ţi sângele pe eşafod
Ţi se deschide ochiul cel din frunte.

Minciuna e un demon ce-i apod
Când înger adevărul din grăunte
Se mai întinde leneş în izvod...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Grinch
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce nu e spus

Singurătate, luminează-mi zorii
să-mi intre întunericul în teacă
şi-n dimineaţa vorbelor te-apleacă
din clipa ud a nopţilor istorii...
pe şoaptă ţin sărutul tău oleacă,
muţenii unor vremuri iluzorii
şi trec la Dumnezeu prin moarte-actorii
ca printr-o uşă-n teatrul tainei joacă...
să înţeleg o lege-n umbre-adânc
tăcere cer în alfabet de vămi,
averi de pace din enigmă dă-mi
şi setea de pe buze să-ţi mănânc...
ebrietate-n trist de unul însă
căci tu eşti nefiind, femeie plânsă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ciclonul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între priviri şi nuanţe

în ideea de a fi în inelul unei femei
privesc secvenţele prin ochii dorinţei
cu trupul alb şi paşi uşori
mireasa existenţei

îmi programez visul
trec pe la notar să-mi autentific un loc
la loja oficială a şoaptelor
eu – fostul hoinar

graficianul desenează un rid
relativ adânc în sinceritatea vârstei
clipele tinereţii nu se mai întorc
mugurii de sete şi-au găsit un rost

în enigma viitorului lumina difuză
aproape-i de penumbră
împleteşte fire ursite în şoptitul har
montura unui inel rar.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia pascală

Din mine chem enigma ta la oaste
să spintec măru-n vămi interioare
minciuna-n iaduri grabnic să coboare
şi raiul tău să vindece năpaste.

În răni pe cuget clipa nu mai doare
ci-i la fântâni cu apele s-adaste
în veşnicii... Lăuntric strig şi-n coaste
îmi simt femei de ieri şi de candoare.

Pe drumul Domnului şezi, dumnezeie
ce dintre-atâtea nunţi te izbândeşti
mireasă culegându-te-n idee
în vârf de buze-n sărutării cleşti
ori a vorbi... În linişte lactee
tu pruncul încă-n veac mai zămisleşti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Wonderwomen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de pe mări

Pluteşte-n nemişcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naşte ziua!
Mă împart scări de apus şi toamne în miazăzi
Un început cu braţele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spaţiul sideral
A nins şi s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ţi de cămaşă un trandafir regal
Şi eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se aşează tot mai adânc în apă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coajă de enigmă

De te privesc în ochi am ploaie-nceată
Spre sărutare-alunecând spre buze
Acolo unde-i templul vorbei muze,
Tăceri de timp adorm în clipă, iată!

Că veşnicia are răni difuze,
Ne doare liniştea, de stih diată
Şi umbra, ce ne-o fi din trup tăiată,
Ci poate vers ne va sui din spuze.

Că lebede în cântec ne sting lutul
Tot mai aproape, carne nimicind,
Ci-n încă astăzi ne zidim trecutul.

Şi-n toate-a Domnului visăm cu jind
În duh să ne-mbrăcăm cu absolutul
Enigmei tegument din stea cojind...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără îndoială că femeia are o fineţe intelectuală prin care ea întrece pe bărbat. Un bărbat niciodată n-are să ghicească cu atâta siguranţă şi repeziciune, într-un moment dat, ceea ce se petrece în sufletul altui om, mai ales în sufletul femeii. E greu s-ascunzi ceea ce simţi şi ce gândeşti în faţa unei femei, mai ales atunci când ea e interesată în cauză. Un bărbat, din acest punct de vedere, e dezarmat. Parcă ar fi de sticlă. Pe când femeia, pentru el rămâne veşnic o enigmă - de aici reputaţia femeii de mister indescifrabil.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Odată a venit
o mămică graţioasă
cu fetiţa ei mititică
o ţinea în braţe ca
pe un odor ce era
şi a intrat în bazinul cu apă caldă
printre indigeni
în ochii ei mici
dar expresivi şi trişti
se citea cât de adâncă
este necunoaşterea
specifică speciei umane
un infinit în toată splendoarea
melancoliei pământene
enigmă nemărginită
cum se poate vedea
numai la copii cu sufletul curat
la fel în ochii mamei se citea
o nedumerire soră cu
necunoaşterea primordială

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om

nuntire-n plai pe-a verdelui strivire,
mi se înfige ploaia-n ochi, mireasă
şi văd natura-n sânge, taină deasă
pe sfoara vieţii mele să se-nşire.

cuvinte în ruină vin să-mi să-mi ţeasă
deasupra lor enigma din privire
tu-mi eşti apendice pe-o nesfârşire
iar de te cuget mi-eşti neînţeleasă.

cu fruntea sus port vina din zadaruri
şi slugă la Divin să mă tocmesc
când tu arunci a sorţii mele zaruri.

de ancora ridic din strai lumesc
eternitatea a-mi aduce daruri
eu încă în zidiri de Om trăiesc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!