Epigrame despre david hilbert, pagina 15

Guvernu-acesta, oameni buni,
E mai uman un pic:
Nu ne mai frige pe cărbuni...
Ne fierbe la foc mic!

Fiind cuprins de milă
(Că prea era divină),
I-a pus întâi o pilă,
Apoi o bormaşină.

Scriitorul s-a-necat
Tocmai în diluviu',
Fără seamăn, provocat
De romanu-i fluviu.

Când anii trec te-anchilozezi,
Memoria-i e tot mai scurtă
Şi nici peruca n-o mai vezi...
De burtă.

E un site cu suflet mare,
Cu iz de binecuvântare,
Virtual, mană cerească,
Pe viitor să ne trăiască!

madrigal de David Boia (26 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazul e ciudat;
Bugetar cinstit,
Plicul a luat,
Dar nu a primit.

Unei fete, scump odor,
I-am fost prim învăţător.
Cu alura-i de fecioară,
Azi – la mulţi – e profesoară.

Oricât mă străduiesc,
Nu sunt apreciat;
Mulţi mă bârfesc că-s beat,
Deşi beau vin popesc.

Am afirmat de zeci de ori
Că epigramele-s comori,
Vorbe de duh, învăţăminte
Pentru inimă şi minte!

madrigal de David Boia (29 aprilie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost scrise 7 comentarii. Referitor la david hilbert, Paul Preda Păvălache [din public] a spus:

Ai dreptate David Boia
Epigramele-s comori;
Mulţi îşi fac în ele... voia
Şi le dau la cititori.

Românii iar s-au descurcat,
Şi cu bune, şi cu rele,
Dorm sub cerul înstelat,
Că-i hotel de... mii de stele!

<< < Pagina 15 >

david hilbert