Poezii despre citate amuzante despre carti, pagina 15
Omul absurd
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
se revărsă
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul reține reduce
zborul
îngrădit cu citate
la limita absurdului
cusute de cuvinte
ce strâng respirația
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabe
fă-ți costum
mută-ți cărarea pe mijloc
din casa jocului ieși
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul și nepoata la pescuit....
Mie și bunicului ne place să pescuim.
Avem undițe cu fir, cu plumb, cu plută și cârlig.
Suntem doar noi în dimineața proaspătă
sub sălciile verzi, pe dig.
Bunicul mi-arată unde să-arunc firul
și cum să pun momeala.
Toate le face liniștit și împăcat.
Îmi vorbește, sub cerul ca sineala,
despre lume și-mi înșiră povești vechi
despre pescari și despre ape mari,
despre cum s-a petrecut prin viață,
zâmbind, cu ochii lui blânzi și clari.
La asfințit, când soarele-n apă se-afundă
să se culce, plecăm spre casă
cu gălețile pline de-amintiri
și, uneori, cu câțiva pești în plasă.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume...
Eu zac, tu treci
și te întreb, femeie
de ce ai adus crini albi la nunta mea
curg ierni ponosite, multe urgisite
tu scrii,
despre lună, despre stele
despre alte, despre cele
pe pagina goală...
din cer azi a căzut o stea
a mea, a ta, a cui o vrea...
eu zac pe un pat de spital
în lumea asta bolnavă
trec gânduri în goană, grămadă
trec șobolani prin cămară
curge tăcerea prin rupte buzunare
se scurge un suflet în timpul rămas
la poartă, un dric așteaptă
o viață, un om sau o soartă
din lumea asta,
murdară și goală
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai cred în Sânziene
Nu mai sunt mândră fecioară să mai cred în Sânziene
Cum credeam odinioară adunând flori din poiene,
Împletind coroană-aleasă ca s-o prind în parul porții,
Deschizând ușa la casă, așteptând schimbarea sorții.
Acum doar privesc tăcută, petrecând verile toate,
Cârpind haina descusută ce-am purtat-o-n ani pe spate,
Mai ud florile din glastră cu lacrimi de dor nătâng,
Mai privesc de la fereastră către verdele din crâng,
Mai scriu versuri de iubire despre om, despre natură,
Despre prima întâlnire, de primul sărut pe gură,
Amintiri ce vor rămâne mărturie-n cartea vieții
Despre flori de sânziene, despre anii tinereții,
Petrecuți sub bolta-albastră, sub ploile de pleiade,
Vorbind cu luna sihastră, de pamântul cu năvoade...
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul absurdului
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respirația
îneacă orele
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul
în urechi citate abstracte
fac loc absurdului
sute de cuvinte
rup echilibru
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabele tale
poartă costum de gală
mută cărarea pe mijloc
din casa jocului să ieși
nu îngropa energii
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândim la fel
gândim la fel, scriem altfel
despre înmugurire
despre primăvară în general
despre iubire în par(c)ticular
deeesigur
degetele mele sunt mai umflate cu zboruri
de fluturi-zambile mirositori (?!)
deosebiți uneori numai prin
drastice deplasări către roșu
ale nărilor parcului din boscheții din vis
de câte alte deosebite
dulci flori eee
dulcorate, a
deseori, despuiatele noastre sub astre
dimineți ne și întristează
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mecanică fină
înainte să intre
la filologie a dat la... mecanică
la mașini utilaje
profesorii
vorbeau cu o vraje
aproape poetică (?!) despre puterile strungului
despre subtilitățile frezei
despre buclele
șpanului răsfirat pe mormântul
omului veșnic
nou ridat de emoții confuze
înainte să intre
mecanic și trist
la o... facultate,-n sistem
să admită
în sine tot golul
de aere
extrafine
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim despre iubire
Vorbim despre iubire în aste vremuri care
I-au dat iubirii nume de ură și uitare.
Mai sunt puțini cei care, vorbind despre iubire,
Îi înțeleg menirea și-o poartă în simțire.
Cuvantu-i la tot pasul, e uneori prea des
Rostit cu ușurință și fără înțeles.
Vorbim despre iubire, mereu vorbim de ea,
În schimb, cu al ei nume, descriem dragostea.
Iubirea nu înseamnă doar ceasu'-acel-al nopții,
Poți să-ți iubești copiii, părinții și nepoții;
Poți să iubești un câine, o floare sau, știu eu,
Poți să găsești iubire, iubind pe Dumnezeu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât
Cânt
Cânt în gând un cântec
despre pământ
Cânt
cânt cu noaptea despre zi
despre miazănoapte
numai zi-mi!
De-ar ști îngerii câte aripi le-am furat
și le-am lăsat la amanet
și tot pe jos
ca prostul am umblat..
Hai zi-mi!
De ce mi-ai luat
și ultimul răspuns ce ți l-am dat?
Pe unde Doamne
la dracu am umblat?
Doar zi--mi!
Atât...
Și am venit cum am plecat
cântând!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de fum
Aici nu există nici un loc sigur în care copilăria să-și lege încălțările.
Pe trotuare strălucesc doar floarea desculță a asfaltului și unghiile murdare
ale sărăciei, coruri de urină blestemând hainele uzate ale prezentului,
cu mâinile pe steagul atroce care nu există.
În umbra oarbă a mesei, această demență bucățită, fără de care uitate sunt
catastrofele, acele pietre din inima geografiei.
Fum dens, de uleiuri îmbătătoare și altare cu rugăciuni de foc.
Calendarul arde cu un strigăt de fulgi strălucitori.
Pulsează nevinovăția imposibilă, cu ochii larg deschiși, precum o ușă.
Cine are de fapt timp să viseze sub streașina acoperișului?
Cel care vrea să se salvezee tot timpul în trecere.(Rana este demențială
ca un deșert de țipete. Nu există șine curate sub trenuri de urlete întunecate,
nici atât de multe traverse pentru a susține bezna.)
Cineva trebuie să cultive lipitori pentru a-și vindeca propriul delir.
Din copilăria mea am văzut exilul și pini de îmbrățișări înnegrite.
Țara a fost întotdeauna un foc de pulsații sinistre. (Este o dulceață intangibilă din cauza prea multului delir, totuși, mulți întind mâna spre farfurie.)
Unii suferă tremurături orgasmice.
Unii spun povești amuzante despre cadavre.
Unii lasă să se ivească zorii în cumpăna roșie.
În prezența mea, un copil se agață de pantofii lui, doar în caz că...
poezie de Andre Cruchaga, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!