apar

Din cer

O şoaptă de cer mai spală iubirea
De rele, de doruri, de orice cuvânt,
Când noi, supăraţi, ne pierdem cu firea,
Asmutem săgeţi şi-aruncăm vorbe-n vânt.

Suspinul pădurii ne-alină un gând
Şi frunza oftează plutind ca un basm,
Ne zbatem în clipe, fiori ucigând,
Iar limba se umple de dulce sarcasm.

Cu zorii ce mâine apar peste noi,
O rază de soare ne-nvăluie-n cânt,
Ne ţinem de mână, zâmbind, amândoi,
Ecoul îşi spune cuvântul cel sfânt.

Aceasta-i povestea! A mea şi a ta...
Şuvoiul ne pierde în amănunte,
Tu lasă-l să curgă şi nu cerceta,
Nici frunţile-n cer n-or să se încrunte.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de primăvară

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri?!...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele întrebări sunt cele care îti pătrund mintea fie că-ţi place, fie că nu, cele care o fac să vibreze, cele cu care te pui de acord numai pentru a descoperi că sunt acolo. Adevăratele întrebări refuză să fie împăcate. Apar în viaţa ta exact atunci când li se pare lor că e mai important să stea deoparte. Sunt întrebarile cele mai des adresate si care primesc cele mai nepotrivite răspunsuri, cele care-şi dezvăluie natura usor, fără tragere de inima si de cele mai multe ori împotriva voinţei tale.

citat din Ingrid Bengis
Adăugat de Chelu Alina-Gabriela
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă din nou în calendar

E toamnă din nou în calendar.
Afară bate un vânt rece şi avar.
O frunză cade pe pământul umed, solitar.
E toamnă din nou în calendar
Şi într-un vechi, micuţ bazar
Cântă vesel un lăutar,
Un cântec de dor şi de păhar!
Căci e toamnă din nou în calendar.
Pe strada cu un singur felinar
Trece grăbit un birjar,
Ducând un suflet plin de dragoste şi amar!
Căci e din nou toamnă în calendar.
Iubito tu mă întrebi încet şi rar
De ce nori pe cer apar?
De ce latră în noapte acel ogar?
Eu îţi răspund cu glasul meu sentimental
Pentrucă e din nou toamnă în calendar.

poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amaraciune

Clipe, momente, iubiri,
Vieti, mihniri, despartiri,
Toate apar si dispar,
Nimic nu e sigur... nimic nu e clar...

Momente placute, momente de vis,
Clipe frumoase ca in Paradis,
Toate prind viata si mor,
Nimic nu-i etern, de ele ti-e dor!

Vieti zbuciumate, vieti necajite,
Mihniri, despartiri, de nimeni dorite
Toate distrug si dispar
Si tie iti lasa un gust amar...

poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alelei

Întâi pe alei
Veneau celebrităţi
În devenire
Apoi au fost puşi atei
În stare permanentă
Pe aleile ateilor
Creşteau cândva
Din abundenţă tei
De la o vreme s-au veştejit
Şi au dispărut total
Nimeni nu mai sădeşte
Acolo tei
Pe aceeaşi alei
Numai melancolia
Persistă şi dăinuie
Acolo apar uneori
Fantome sinistre
Cu straie sumbre
Aleatoriu mai suflă
Pe acolo vânturi anonime

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule

Când te simţi un pic pierdut
către cer tu să priveşti.
Dacă-n Domnul ai crezut,
ajutorul Lui primeşti.
Când în viaţa ta apar
greutăţi neprevăzute,
Către cer priveşte iar
şi grijile sunt trecute.
Când dă greul peste tine
stai liniştit! Nu dispera!
Dumnezeu este cu tine,
de greu te va apăra.
Nu te stresa! Fii cumpătat!
Orice supărare trece.
Fii cu sufletu-împăcat!
Viaţa aşa se petrece.
Doar aşa mergi mai departe
şi poţi învinge orice rău.
De fericire ai parte
când ai credinţă-n Dumnezeu.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia care ştie să iubească

Am fost la început nepăsător,
Probabil neatent pentru o clipă,
În braţe de femeie şi uşor,
N-am mai putut să mă retrag în pripă

Ea aştepta tăcută să apar,
Cu trup parfum, privire răpitoare,
Un gust amestecat dulce-amar,
Pe buzele-i etern seducătoare

Şi le-am gustat naiv, fără să ştiu,
Că n-am să pot a le uita vreodată,
Căci fără ele nu mai pot să fiu
Decât acel ce le mai vrea o dată

S-a întâmplat cândva să-i fiu bărbat,
Femeii care ştie să iubească
Şi de atunci mi-e sufletul curat,
Iar inima continuă s-o dorească

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca în alfabetul morse

Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheaţă,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viaţă.

Cu ţipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniţi deţinuţi,
Ne sfâşie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noştri pierduţi.

Deşarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne muşcă, năpârcă,
Şi zile schiloade se duc şchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.

Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit uşurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroşi că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patologia ne aduce la cunoştinţă o mulţime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, graniţele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părţile din propriul nostru corp şi chiar elemente din propria noastră viaţă psihică, percepţii, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu şi ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Aşadar, însuşi sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!