Poezii despre apa credinta, pagina 15
Constatare
Dascălii ne dau știința,
Preoții ne dau credința,
Ostașii-aduc biruința,
Iar prostia, umilința.
Prostia ne-a umilit pe toți:
De la vlădică,
Pân-la opincă.
Și,
De la cel cu biberonu-n gură,
Pân-la cel cu barba sură
poezie de Dumitru Delcă (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramă
Își pierde credința despota păpușă,
Ascuns, căci jurnalul îi ține-o mătușă
Ce zice c-aduce cu plată prea multă:
O rîde, n-o crede oricin-o ascultă.
Toți strig cînd văd moda d-aici că ea poartă,
Văz haina strămoșii d-un veac ce e moartă.
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
-O, tu, măreț popor, ce ai în gene eroism de dac
Cum poți umil să rabzi tot ceea ce neghiobii-ți fac?
Profită mulți de-a ta credință, o văd ca pe-o slăbiciune
Uneori ei râd de tine, chiar de ești la rugăciune....
-Un popor ce are în vene sânge de dac și de roman
N-are frică nici de moarte, darămite de-un dușman
Mulți cunosc și știu prea bine că-s popor de-nvingători
Însă uneori, se pare, sunt lovit de trădători!
------------------------------------------------------
Asta este partea slabă a acestui brav popor,
Că-ntre timp, pe trupu-i sfânt, apar des cozi de topor!
Cum apar, deja se știe, nu-i prea greu să pomenesc
Ei se vând cumva ca Iuda, trădând neamul românesc
Blestemați să fie aceea, ce-s lipsiți de-orice credință
Și-i ațâță pe români, fără pic de elocință
Iar de au gânduri ascunse față de poporul meu
Nicicând n-or avea izbândă, că-i iubit de Dumnezeu!
poezie de Ionel Popa (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac la piatra lăcrimată...
Bogația-i decimată,
Codru și credința veche,
Limba fără de pereche;
Nu se-nchină dar se roagă
Să-i revină lumii-o doagă,
Să-i revină ca brățară
Dragostea ei pentru țară...
poezie de Vasile Zamolxeanu (24 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caritatea
Să știe bine orișicine,
Sunt 7 mari virtuți creștine:
Credința, Dragostea, Speranța,
Curajul ‒ zis și Cutezanța,
Justiția și Cumpătarea,
(Ea ni-i ades ocrotitoarea),
Mai mare, însă, dintre toate,
E-n veci divina Caritate.
poezie de George Budoi din Viciul și Virtutea: aforisme, epigrame, pamflete și satire (24 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Florile vieții
Copile,
Ești cea mai frumoasă făptură
Pe care am văzut-o vreodată!
Ochii tăi- stele strălucitoare,
Zâmbetul tău-Lumina Lumii.
Tu ești îsăși viața
Ce a rodit din Sămânța celestă,
Ești Îngerul ce a străbătut Cerurile
Pentru mine,
Pentru a-mi fi alături.
Deși pari fragil, ești pregătit
Pentru a salva viitorul,
Pentru că tu, porți cu tine
Toată învățătura Lumii
Și Iubirea, izvor necesar omenirii.
În mileniul trei, tu porți-
Credința
În mai bine
Și în mai frumos,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (20 mai 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Succesul
Secretul succesului este să muncești din greu,
Să nu uiți niciodată de unde ai plecat,
Să ai încredere în tine, credință în Dumnezeu
Și să nu-i uiți niciodată pe cei care te-au ajutat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 iulie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isus, prima mea lumină
În prima zi a vieții mele
Pe Isus Hristos l-am întâlnit.
M-a îndemnat să nu fac rele,
Cu blândețe multă mi-a zâmbit.
A fost prima mea lumină
Primită de la Dumnezeu.
Am văzut giulgiul, hermină,
Ce-învăluia trupșorul său.
Mi-a deschis drum luminos,
În viață ca să-l urmez.
Să-i fiu ucenic sfios,
La rându-mi să luminez.
M-am apropiat de cruce
Și privind la chipul său,
Am jurat, când mă voi duce,
Să-l port în suflet mereu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocabule, temelii
Ca profesor de estetică
la catedrala plantelor
mă întorc mereu
când mă-mpiedic de-o piatră,
sau de-o ruptură de nor -
niciodată nu se știe
unde te poate duce.
E cea mai curioasă disciplină,
am învățat-o
rupându-mă în două,
să mă complic intenționat
întru credința gândirii.
poezie clasică de Constantin Dracsin
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiți !
Trăiți cât mai frumos, cât mai curat,
Că de murit, nu e nici o scofală,
Aici ești om sau nu, ești onorat,
Ostracizat, cu fală, fără fală...
Trăiți în așa fel încât oricine
Să aibă-n voi doar un frumos exemplu,
Nu ține de ceilalți, de tine ține!
De nu ești drept, degeaba mergi la templu...
Trăiți cu dragoste de oameni, empatie,
Fiți săritori, politicoși, galanți,
Nu vă lăsați cuprinși de apatie,
Și nu vă numărați printre perdanți!
Trăiți cu fapte care dovedesc credință
( Credința fără fapte este moartă )
Nu vă lăsați cuprinși de neputință!
Sunt prea mulți care lanțuri grele poartă...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!