Poezii despre angi melania cristea, pagina 15
Poem brut
zilele cu tine erau de neînchipuit cu infinite emoții
și certuri silențioase//zilele mai lungi decât era firesc
pictate în culori de apă
și orice dialog între noi era atât de calin
fără umbra misterioasă a poeziei
fără drogul ei pur// dialog pe note joase
țineai ambele mâini în buzunar iar eu încă de atunci
visam orașe mari liniștea de 2000 de carate
nu-mi pria
felul tău de a fi insolent veșnica ta grimasă
mă făceau să te iubesc cu peste 1000 de cai- putere
cu forța aceea care face dintr-o femeie un cântec brut fără negativ
și iată că daimonul artei m-a prins în centrifugă
și îmi rotește toate stările//toate sentimentalismele
lipsa ta de reacție la orice discuție imaginară
adună în mine poeme de pagina 1
și (mă îmbrățișezi impetuos) poate singurătatea nu este pentru noi
mai știi când alergam de oriunde pentru 20 de minute
fix cât trebuie să salvăm anii aceia teribili
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre oraș
- poezii despre artă
- poezii despre țări
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre teatru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Amprente vizuale
miroase a ziar a stârvuri politice
ador să circul cu metroul să aud vocea aceea neutră cum anunță piața victoriei
iar eu să cobor la următoarea
lumina difuză se oprește pe volanul încins
la trecerea de pietoni așteaptă femeia vieții tale
are pantofi galbeni și un smart phone care poate identifica amprenta vizuală
sigur nu se mărită nici vara asta simte de la distanță ratații și preferă să stea în zona
de unde poți să faci un selfie fericirii ce îți erupe prin toți porii ca vulcanii noroioși
la poșta din titan era mereu coadă trimiteau la post-restant vederi cu un text laconic
Vă îmbrățișăm din Herculane, ai voștri 1 2 3
eu nu am văzut oameni mai stupizi ca cei
ce postează instant voiajuri
după cortina de fier s-a inventat cortina virtuală
cu cinci mii de corifei iubiri nestatornice și colorate
plus o extrafericire sezonieră
cărțile acești dinozauri preistorici vând
omul
imaginea astăzi face cât o mie de cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre poștă
- poezii despre politică
- poezii despre lumină
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre școală
- poezii despre vulcani
- poezii despre voce
- poezii despre victorie
Ulei pe asfalt
locuiam într-o secundă cu roți pătate de sânge
și îți auzeam aripile cum foșneau tânăr
nu erai decât tumultul pietrei filoxera din vii
arborii cangrenați
de la fereastra prezentului roteam galaxii
posedați de mega-timpi
simpli cetățeni ai urbei care/ precum o pată hidoasă de ulei pe asfalt/
se întindea dincolo de vocile noastre alto
ți-e sete și încă pictezi pereții ivoire?
te-ai rănit când ai tras ultima tușă din portretul
comandat
de vecina mea anxioasă cu preocupări artistice?
toamna asta nu ne vom unii umbrele pe trotuar
nu ni se vor scurge ploi pe pantofi
vom bea câte un pahar de ice lemon cât mai departe de centrul vechi
poate voi ajunge la kizomba să dansez la plesneală
iar tu să îmi ții ritmul ca în noaptea aceea când
ai vărsat și eu în mod stupid
ți-am tras o palmă:,,- Știam că ai venit în oraș pentru ea!"
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vecini, poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge sau poezii despre secunde
Marea
Marea mea, cu valuri repezi,
Și cu pescăruși în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalț, și-apoi cobor...
Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...
Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar pașii amintirii
Și mă răscolesc ușor...
Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ți fiu talaz și soare,
Când e zbuciumul mai greu..
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre nisip, poezii despre dor, poezii despre apă, poezii despre amintiri, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Pilotul bulgar
avionul a decolat. lasă o dâră fumurie pe cer.
am reușit să nu-mi dezintegrez sentimentele. fiecare sentiment are un halou. sentimentele nu au identitate. chiar sunt refractarare la certitudini.
când l-am văzut pe acel pilot bulgar mi s-a părut haios.
nu vorbesc o boabă bulgărește dar nici nu trebuie. îmi pun centura. el dă pe pilot automat și privește prin hublou pulberea cosmică.
nu sunt sigură că nu l-am mai văzut în singurele mele vieți.
bulgărește nu știu dar m-am învârtit pe la Cladovo și Vidin.
închid ochii și mă transfer la nisipurile de aur
într-un rai aproximativ.
nu am văzut femei mai frumoase decât bulgăroaicele. au picioare mai lungi decât ale mele și nu-mi explic de ce pilotul acesta bulgar este scund. până la urmă decolarea se va face. el este singur cu avionul. noi purtăm centura dar vorbim atât de tare încât acoperim luna. vecinul fotografiază norii. mi-aș dori să o văd pe bunica. mereu o visez și îmi cere haine dar morții au lumile lor. fără haine de firmă. deci am umblat inutil prin magazinele din Milano. oricum nici pilotul bulgar nu este îmbrăcat cine știe ce. mă va lăsa în orașul meu lamentabil cu oameni pătrați și hârtii plutitoare.
mai am niște euro. aș putea să îi schimb la pilotul bulgar? avionul oricum merge singur. nu știe limba bulgară. poate mă duce la bâlci să-mi cumpăr toate nimicurile lumii. ce caut eu în avionul plin de copii gălăgioși? zice că s-au terminat școlile... nu suport când mi se înfundă urechile. aș vrea să mai aud picurii care cad într-un ochi de baltă. pe lângă noi trec valuri de nori înspumați. iată orașul sinistru de cald unde oamenii îți radiografiază existența. a plecat avionul?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Bulgaria, poezii despre vorbire, poezii despre nori, poezii despre viață, poezii despre vestimentație sau poezii despre urechi
Flori de liliac...
Flori de liliac pun la poarta ta,
Lăcrămioare plânse, inima-ți va da
Ele au fost culese chiar din ochii mei,
Când un bici de viscol mă lovea în ei.
Ghiocei albiți de lungi așteptări
Îți trimit în dar ca și îmbrățișări,
Narcise bătute de un dor mărunt,
Le așez acum pe aripi de vânt.
Primăvara toată ți-o trimit în dar,
Frumusețea asta nu are hotar
Toporași grăbiți vin în calea ta
Să-ți sărute mâna, când e vremea rea.
Rouă adunată de pe trandafiri
Să te ocrotesca și de uneltiri,
Pașii tăi lumină, urme vor lăsa
Peste tot în lume, chiar și-n calea mea!
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Pe Aripi de Cuvânt, Editura Singur 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre primăvară, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre narcise
Mai naște-mă
Mai naște-mă Mamă o dată
Și spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbește
Și crapă în zece bobocul.
Mai naște-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Și spune-i ursitei s-o țină
În cupă de crin și de sânge.
Mai naște-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-și lase visul pe clanță
Ca ușa să-mi fie deschisă.
Mai naște-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină cuvinte,
Și-n veac să rămân doar lumină!
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vulturi, poezii despre mamă sau poezii despre flori
Căci zile de chin în istorii
Trăit-au strămoșii-ți asemeni,
Dar schimbatu-le-au toate în glorii
Și-n pilde cu miezul de cremeni.
catren de Dumitru Cristea din Testamentul unui cruciat (1964)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu nemuritor
Într-o liniște profundă
Cum i-a fost dorința sfântă
Stă la margine de mare
Eminescu și ascultă:
Glasul codrilor și valul
Care trece prea grăbit,
Și privește cum copilul
Prin păduri s-a ratăcit...
Doar zburdalnic, mititica
Își mai netezește părul,
Să alunge depărtarea
În care se-ascunde dorul.
Când sub trestia cea lină
Stau pe foile de mure...
Își tot spun povești cu patos...
El, sărutul vrea să-i fure.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (10 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păr sau poezii despre noapte
Aceasta-i toamna-n rochie de gală,
Se dă-n spectacol fără pic de fală,
Cu-atâta modestie se serbează
Și-n suflete culori ne desenează...
catren de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre rochii, poezii despre modestie, poezii despre desen sau poezii despre culori