ai grija ce-ti doresti

Lucian: Te-ai întors...
Lia: Da, am revenit. Însă nu singură.
Stela: Salut, frumosule.
Lucian: Bine ai venit, doctore.
Stela: Vedem noi imediat cât de bine venită sunt... Hai, treci în rezerva ta!
Lucian: Cum spui tu... Robby, Felix, aveţi grijă pe aici. Revin imediat!
Stela: Nu conta pe asta!
Lucian: Ce vrei să spui?
Stela: Nimic rău. Scuză-ne, Lia. Ţi-l răpesc puţin pe frumosul ăsta.
Lia: E-n ordine, Stela. Dar să fii blândă cu el. A îndurat destule.
Stela: Eu întotdeauna sunt blândă. Mai ales cu el. Prea blândă...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Dar ce doreai să mă rogi în legătură cu roboţii?
Lucian: Aş vrea să-i programezi în aşa fel încât să pot fi sigur că, după plecarea noastră, dacă vom mai pleca, roboţii se vor ocupa zi de zi de câinele meu, Nero, atâta timp cât acesta va mai trăi şi vor avea grijă să nu-i lipsească niciodată nimic, deci, să-i asigure zilnic hrana şi apa necesară, să-l scoată la plimbare, să-l lase noaptea, indiferent de anotimp, să doarmă aici, în casă, pe hol, iarna sau când plouă să-l ţină mai mult în casă, chiar şi ziua, iar în caz de îmbolnăvire, să-l ducă la veterinar, sau să cheme veterinarul acasă, sau măcar să-i tri-mită pe părinţii mei la veterinar, bineînţeles, cu Nero.
Mihai: Nero; frumos nume! E bătrân câinele tău?
Lucian: Destul; are 11 ani.
Mihai: Şi de ce ţi-e teamă că ai tăi n-ar avea grijă de el?
Lucian: Nu ştiu, dar cred că ar fi mai bine să mă asigur că nu-i va lipsi nimic şi o va duce bine restul zilelor sale.
Mihai: Şi Rikky?
Lucian: Rikky nu va fi niciodată uitat, pentru că nu s-ar putea; el e vorbăreţ şi isteţ; la nevoie îşi cere zgomotos drepturile. Nero nu poate; el latră, nu prea mult, că oboseşte repede. Şi dacă nu e înţeles, e considerat gălăgios şi e scos afară în curte, să nu deranjeze, indiferent de vreme, iar eu nu vreau să se întâmple astfel. Vreau să-i asigur bătrânului meu prieten un trai liniştit pentru restul zilelor sale, să nu ducă lipsă de nimic, să nu sufere... Tu n-ai nici un animal acasă?
Mihai: Nu câine; eu am un hamster micuţ, pe nume Pedro, dar sunt sigur că ai mei îl vor îngriji, deci, îi vor acorda atenţia necesară.
Lucian: E bine că ai această convingere, dar şi mai bine e să te asiguri, dacă tot ai această posibilitate.
Mihai: Ai dreptate. E mult mai bine; scapi de o grijă... Ştii, poate o să-i programez şi pe ai mei de acasă, să pot fi liniştit în privinţa lui Pedro, dar acum hai să ne ocupăm de roboţii tăi, deşi cred că asta ar putea face şi tatăl tău, nu?
Lucian: Ba da, normal, ar putea, dar cine mă asigură că o va şi face; blondul e cam neglijent, mai ales dacă-i vorba despre Nero şi nevoile acestuia; parcă prefer să te ocupi tu de programarea roboţilor.
Mihai: Bine; îţi închipui că mie nu mi-e deloc greu. Dimpotrivă, e ceva foarte simplu, floare la ureche.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Bennet: Mama ta insistă ca tu să te măriţi cu domnul Collins...
Doamna Bennet: Aşa e! Sau nu mai vreau să o văd niciodată!
Domnul Bennet: Aşadar, draga mea, se pare că de azi înainte va trebui să te înstrăinezi de unul dintre părinţii tăi...
Doamna Bennet: Cine va avea grijă de tine după ce tatăl tău nu va mai fi?
Domnul Bennet: Mama ta nu vrea să te mai vadă dacă nu te căsătoreşti cu domnul Collins... iar eu nu mai vreau să te mai văd niciodată dacă accepţi acest lucru.
Doamna Bennt: Domnule Bennet!
Elizabeth Bennet: Îţi mulţumesc, tată.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ia vezi, mă, la ce se holbează aşa...
Nistor: Vai, şefu', te-am prins! Să nu-mi zici că asta-i domnişoara psihiatru despre care ne vorbeai într-un timp de ne ameţisei. Ţi-a picat cu tronc!
Lucian: Hmm?! Ce-ţi bagi nasul în fişele mele? Vezi-ţi de ale tale, ai destule!
Nistor: E-ndrăgostit şi tipa asta nici măcar nu-l bagă-n seamă...
Lucian: Măi, vrei să taci odată?!
Alex: Bine, tace! Da' pot s-o văd şi eu pe tipa respectivă?
Lucian: Nu!
Alex: Nu fi rău! Ce-i atât de secret?
Lucian: Uff...
Nistor: Frumoasă tipă pentru un psihiatru, nu-i aşa?
Alex: Brunetă, ochi albaştri... Extra! Dar eu n-aş vrea s-o ştiu prietena mea.
Lucian: De ce?!
Alex: Cum, de ce?! E psihiatru; asta spune tot, nu?!
Lucian: Aş; la treabă! N-avem prea mult timp.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nina (hotărâtă): Dacă nu scrii "consilier guvernamental" îmi dau demisia...
Mişu: Nina...
Nina: Ai grijă! Ştirea aceasta m-a înfierbântat... Te sfătuiesc să nu te joci cu hormonii mei! Sunt excitată peste măsură... Dacă mă superi, vor urma scene indecente!
Mişu (cu oarecare teamă): Bine! Să rămână cum vrei tu! (Citeşte.) Şapte femei violează un consilier guvernamental! Închidem ediţia! Sun imediat tipografia!...
Nina: Mişule...
Mişu: S-a făcut voia ta, doamnă! Acuma eşti satisfăcută?
Nina (tandră, excitată erotic): Iubitule! Tu mă cunoşti! Sunt femeie temperamentală! Pe mine nu mă satisfaci cu o simplă ştire!

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hannibal Lecter: Principiul de bază, Clarice. Simplitate. Citeşte Marc Aureliu. Pentru fiecare detaliu în parte, pune-ţi întrebarea: Ce este acesta cu adevărat? Care este natura lui? Ce face acest bărbat pe care-l cauţi?
Clarice Starling: Omoară femei...
Hannibal Lecter: Nu. Acesta este un lucru secundar. Care este primul şi cel mai important lucru pe care-l face? Ce nevoie îşi satisface omorând?
Clarice Starling: Îşi alina mânia, hm, integrare socială şi frustrare sexuală, domnule...
Hannibal Lecter: Nu! El râvneşte. Aceasta este natura lui. Şi cum începem să râvnim după ceva, Clarice? Căutăm lucrurile pe care să le râvnim? Fă un efort să răspunzi.
Clarice Starling: Nu. Noi doar...
Hannibal Lecter: Nu. Începem să râvnim ceea ce vedem în fiecare zi. Tu nu simţi priviri care se plimbă pe tot corpul tău, Clarice? Şi ochii tăi nu caută lucrurile pe care le doreşti?

replici din filmul artistic Tăcerea mieilor, scenariu de Ted Tally, după Thomas Harris
Adăugat de Butnariu Iris Paula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk (răspunde la telefon): Scotty?
Paul: Îmi pare rău, dle. Am citit despre dvs în ziar.
Harvey Milk: Îmi pare rău, nu pot vorbi acum.
Paul: Dle, cred că mă voi sinucide.
Harvey Milk: Nu, nu vei face asta. De unde suni?
Paul: Minnesota.
Harvey Milk: Mi-ai văzut poza într-un ziar din Minnesota? Cum am ieşit?
Paul: Părinţii vor să mă ducă mâine la un spital. Să mă vindece.
Harvey Milk: Nu e nimic în neregulă cu tine. Ascultă-mă ce-ţi spun: urcă-te într-un autobuz şi mergi până în cel mai apropiat oraş – Los Angeles sau New York sau San Francisco, nu contează, numai pleacă. Nu eşti bolnav, nu greşeşti cu nimic iar Dumnezeu nu te urăşte. Pleacă!
Paul (plânge): Nu pot. Nu pot merge, dle.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusteau (vorbind dintr-o ilustraţie din cartea de bucate, când lui Remy îi este foame şi tocmai s-a separat de clanul său de şobolani): Dacă îţi este foame, ridică-te şi caută în jurul tău, Remy. (Remy vrea să întoarcă pagina, dar se opreşte.) De ce aştepţi şi îţi plângi de milă?
Remy: Păi, tocmai mi-am pierdut familia. Toţi prietenii. Probabil pentru totdeauna.
Gusteau: De unde ştii?
Remy: Păi, eu... (Pe un ton batjocoritor.) Eşti doar o ilustraţie. De ce vorbesc eu cu tine?
Gusteau: Tocmai ţi-ai pierdut familia. Toţi prietenii. Te simţi singur.
Remy (zâmbind cu sarcasm): Da, şi tu eşti mort.
Gusteau: Dar asta nu are legătură cu dorinţele tale. Dacă priveşti mereu în trecut, nu vei şti niciodată ce-ţi rezervă viitorul. Acum ridică-te şi caută în jur.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Vă rog! Aşezaţi-vă pe canapea...
Autorul: Nu! Vreau să stau puţin pe scaunul dumneavoastră! (Se trânteşte pe scaun, la biroul Ofiţerului.) Aţi făcut o mare greşeală, ridicându-vă. În felul acesta, postul dumneavoastră a devenit vacant...
Ofiţerul: Domnule! Pentru această funcţie trebuie să daţi concurs!
Autorul: Lăsaţi-mă să ocup, interimar, acest fotoliu! Lăsaţi-mă să mă pun, o clipă doar, în pielea cea mare şi bine tăbăcită a statului...
Ofiţerul: Aveţi grijă! Scaunul acela cere multă răspundere!
Autorul: Sunt absolut convins! E un scaun greu încercat. A susţinut o mulţime de funduri, de toate culorile politice. Scaunul acesta a cunoscut întreagul curcubeu electoral. Tot ce înseamnă lumină albă, în descompunere...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Salut. Deci, domnişorică, aşa ai înţeles tu să ai grijă de pacientul meu?
Nick: Maria a avut grijă de mine aşa cum trebuia.
Stela: Aşa deci... Se vede. Şi ce face pacientul meu? Cum se mai simte el?
Nick: Grozav, Stela! Complet refăcut, ca nou. Numai că injecţia ta m-a cam durut. Priveşte doar cum mi s-a umflat şi mi s-a înnegrit braţul în locul respectiv.
Stela: Eh, doar n-ai de gând să te plângi pentru o micuţă înţepătură. Ea este cea care te-a vindecat.
Nick: Poate... Şi nu vreau să mă plâng de metodele voastre de vindecare, numai că eu nu sunt obişnuit cu aşa ceva.
Stela: Lasă, că ai să te obişnuieşti tu! Şi să zici mersi că te-am înţepat în braţ şi nu în altă zonă a corpului; să nu precizez şi-n care anume...
Nick: Poftim?! În altă zonă?! În care?
Stela: Ah, eşti curios... Vrei să-ţi arăt, chiar acum?
Nick: Nu, mulţumesc! Nu sunt chiar aşa de curios.
Stela: Stai liniştit! Nici nu intenţionam să-ţi arăt; glumeam doar, desigur. Dacă te simţi bine, atunci totul este în ordine. Asta-i tot ceea ce mă interesează, să ştiu că tratamentul meu şi-a făcut efectul, deci a fost eficient. În rest... Nu contează!
Nick: Desigur. Ai dreptate. Scuză-mă, Stela. Sunt cam mofturos. Îţi mulţumesc că m-ai tratat.
Stela: N-ai pentru ce să-mi mulţumeşti, drăguţule. Mi-am făcut doar datoria, fiind medic... Nu cred că mai e nevoie să te consult pentru a constata că eşti complet vindecat. Mi-e destul de clar acest lucru.
Nick: Să mă consulţi?!
Stela: Mda... Dacă vreodată va mai fi nevoie, vei afla şi ce înseamnă acest lucru. Acum însă, dacă n-aveţi nimic împotrivă, haideţi pe puntea principală. Ceilalţi sunt nerăbdători să vă vadă; mai ales sora ta...
Nick: Îmi închipui. Haideţi!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!